Generația remaster

Generația asta nouă de console (a 7a) are câteva trenduri care nu par a ne da pace deloc. Majoritatea jocurilor sunt amânate (pe bună dreptate, totuși, pentru că nu vrea nimeni un produs neterminat), absolut orice titlu nou are bonusuri de precomandă mediocre sau season pass-uri care rareori merită din plin banii și, nu în ultimul rând, foarte multe jocuri din generația trecută primesc tratamentul full HD și sunt “reciclate” pe PS4/XBox One. Opinia generală în lumea gaming-ului e de suprasaturație vis-à-vis de remaster-uri, dar nu văd nimic rău în a dori să rejoci clasice ca trilogia Uncharted, God of War III sau Colecția Ezio de la Assassin’s Creed pe o platformă superioară, mai ales că sunt oameni care n-au apucat să încerce respectivele titluri la vremea lor.

Studioul londonez Rocksteady a relansat recent pachetul Return to Arkham, mai exact variantele GOTY pentru Batman: Arkham Asylum și Arkham City, conținând toate dlc-urile existente pentru fiecare. Ca un fan înrăit al seriei și după ce am încercat superbul Arkham VR (review aici -> Recenzie Arkham VR) era inevitabil să-mi doresc să revizitez lumea gotică creată de studioul englez și scriitorul Paul Dini, responsabil pentru majoritatea episoadelor animate cu Batman și Justice League din anii ’90. 

“Enter the Mad House”


Batman: (Return to) Arkham Asylum, lansat în 2009, este bazat pe seria Arkham Asylum: A Serious House on a Serious Earth scrisă de Grant Morisson în 1989, în care Batman intră în cunoscuta facilitate medicală și este nevoit să înfrunte o pletoră întreagă de personaje negative pentru că….e Batman! Și asta face el.

Arkham Asylum este un joc de acțiune care adoptă formula Metroidvania, cea în care poți explora parțial anumite zone, dar poți reveni să le descoperi în totalitate după ce îți îmbunătățești echipamentul. Pe lângă explorare există două mecanici de bază care vor face diferența atunci când selectezi nivelul de dificultate: combat-ul free-flow, un sistem inovativ (preluat ulterior de alte jocuri: Mad Max, Shadow of Mordor), dar simplu prin care lupți corp la corp împotriva a foarte mulți deținuți, și camerele Invisible predator în care trebuie să scoți din schemă mai mulți inamici armați. Ambele necesită puțin antrenament, dar odată ce le prinzi farmecul va fi greu să te mai saturi de ele. Mai există și câteva porțiuni în care se explorează latura de detectiv a lui Batman, folosind un sistem hiper-avansat de căutare și analiză numit (ghici ciupercă) Detective Mode, un infraroșu/sonar avansat care îți dă un avantaj tactic deosebit atunci când nu ești văzut de inamici, permițându-ți să vezi prin pereți.

O poveste care rivalizează filmele

Povestea este una din multele puncte forte pentru Arkham Asylum. Premisa este surprinzător de similară cu cea din filmul Die Hard, iar comparația dintre Bruce Willis și Batman nu pare deloc deplasată, yippee ki-yay, motherfucker! The Joker are un plan de a face tărăboi maxim din nou, de data asta luând controlul asupra azilului și fiind ajutat de o serie de personaje clasice din mythos-ul Batman ca Harley Queen, Scarecrow, Bane și Riddler, care este și responsabil direct pentru toată partea de collectibles din joc. Batman face ce ne-a obișnuit de decenii, rupând guri și oase și oprind pe toată lumea, dar fără să-și încalce regula de a nu omorî (probabil s-ar fi terminat jocul în 10 minute dacă folosea o armă de foc, just sayin’). Există multe surprize, una dintre ele fiind nivelele de platforming după ce Batman este intoxicat de gazul folosit de Scarecrow, aceste porțiuni explorând superb în mod vizual originea și psihicul complex ale personajului, ajutat de corzile vocale ale lui Kevin Conroy, care joacă personajul de peste 20 de ani și dă una din cele mai bune reprezentații ale sale, depășit la capitolul actorie doar de excelentul Joker a lui Mark Hamill (vezi cum numele lui are subtil ARKHAM în el *wink*). Povestea din Asylum este excelentă pentru fanii Batman mai noi, progresia în joc dând foarte multe detalii despre o serie lungă de personaje, cu Bio-uri animate în stil clasic comic-book, dar și casete cu interviuri care “sapă” mai adânc în personalitățile colorate ale acestor personaje.

Îmbătrânit sau fresh ca întodeauna?

Arkham Asylum rulează la 1080p, dar fără un salt în frame-uri, rămânând la clasicul 30. Prima scenă cinematică din joc arată efectele vizuale mult îmbunătățite, dar acestea au tendința de a dispărea uneori odată cu apropierea de finalul poveștii, chiar modelele personajelor alternând între varianta din 2009 și o versiune mai nouă, nu foarte deranjant, dar sesizabil. Arkham Asylum era deja un joc care arăta frumos și pe generația veche, așa că upgrade-ul primit nu este foarte evident.

Partea de gameplay, în schimb, este cea care suferă cel mai mult, nu pentru că ar fi slabă, dar după ce ai jucat Arkham Knight, revenirea la Asylum pentru acest remaster poate fi dureroasă uneori, mai ales dacă joci pe modul Hard. Sistemul de combat își are meritul de a fi început aici, evoluând în ani spre perfecțiune, dar revizitând titlul după atâția ani mi-a dat o senzație de rigiditate și limitare în exprimare. Este o chestiune de evoluție, jocurile mai noi neavând aceste probleme, dar Arkham Asylum ar fi meritat să beneficieze de câteva tweak-uri care să-i aducă gameplay-ul în linie cu titlurile mai recente din serie. M-am trezit uneori că apăsam un buton fără să aibă eficiența cu care au ajuns să mă obișnuiască jocurile ulterioare, gadget-urile quick-fire mergând când și când, iar evade-ul neavând efectul dorit, de multe ori întrerupându-mi combo-ul. Ideea generală cu care am rămas e că revenirea în Arkham Asylum trebuie făcută fără gândul de a-l termina în viteză, ci de a-l lua de la 0, pas cu pas, iar pentru cei dependenți de Platinum-uri, rabdarea este cheie. 

Story-ul durează cam 10 ore, dar există o serie de ghicitori din partea lui Riddler care vor dura încă pe atât să le termini. Challenge mode este prezent din meniul principal, cu câteva hărți combat și invisible predator care vor lungi durata jocului cu ore bune, existând posibilitatea de a le face și cu Joker.

În concluzie

Arkham Asylum este, cu siguranță, un titlu meritoriu de toate premiile GOTY pe care le-a acumulat la vremea respectivă, cu o poveste și reprezentații ale actorilor de expecție, dar și o lume vizuală impresionantă, luată parcă din paginile comic-urilor așa cum filmele încă nu au reușit. Asylum folosește la potențial maxim materialul sursă, singurul impediment fiind îmbătrânirea inevitabilă a mecanicilor de joc mult mai bune în continuările Arkham City și Arkham Knight. 


Advertisements