Adaptările de jocuri video pe marele ecran au fost mai mereu un subiect sensibil, majoritatea fiind flop-uri financiare și mâncate de vii de critici. Assassin’s Creed, regizat de Justin Kurzel (Macbeth – 2015) este privit ca un potențial nou-început pentru genul Videogame-movies  și are în spate o serie lungă de jocuri (o parte chiar foarte bune) ca material sursă și potențial enorm pentru a extinde un univers deja foarte bogat, dar reușește filmul să captureze farmecul titlurilor de succes, ca Black Flag și Trilogia Ezio, sau vine undeva în rând cu intrările mai puțin reușite? 

Scurt istoric


Universul Assassin’s Creed este unul complicat, cu generații care ne precedă cu milenii și cu zeități ca Juno, Minerva și Jupiter în prim-plan. Venirea la curent cu evenimentele din perioada respectivă au fost relevante pană la al 5-lea joc din serie, după care Ubisoft a ales să ignore partea asta pentru a scoate cât mai multe titluri fără presiunea de a duce la final povestea care ar putea încheia seria. Ideea e că zeii respectivi au lăsat pe Pămant, după distrugerea Primei Generații, câteva Piese ale Edenului, artefacte foarte puternice care pot face pagubă mare în mâini capabile, Mărul regăsindu-se în film. Lumea din Assassin’s Creed este una de istorie alternativă în care Ordinul Templierilor încearcă să conducă lumea exact ca niște politicieni: “ciocu’ mic și faceți cum zicem noi”. Singura facțiune capabilă să le pună bețe în roate templierilor sunt Asasinii, un cult condus de gândul că liberul arbitru ar trebui să primeze în orice moment, crezul lor depășind pragul democrației și fiind aproape de anarhie: “Nimic nu este adevărat, totul este permis”. Seria mereu s-a folosit de perioade istorice ca Războiul Sfânt, Renașterea Italiană, Revoluția Franceză sau Epoca de Aur a Piraților pentru a da context războiului dintre cele două tabere, cu personalități istorice importante precum Leonardo da Vinci, George Washington sau familia Borgia aducându-și aportul pentru ambele tabere. 

Premiza


Pentru veteranii seriei, Assassin’s Creed va fi instant destul de familiar, Callum Lynch (Michael Fassbender) fiind foarte similar cu Desmond Miles din primele jocuri, un personaj destul de sobru care nu are habar ce secrete ascunde materialul său genetic. Lynch alege să trăiască în afara legii după o tragedie din copilărie, iar începutul filmului îl găsește așteptându-si condamnarea la moarte în închisoare. Inevitabila injecție letală are un deznodământ neașteptat, Lynch trezindu-se în sucursala din Madrid a Abstergo, o organizație dubioasă unde i se spune că va ajuta la oprirea violenței în lume odată cu intrarea lui în Animus, cea mai tare experiență de realitate virtuală (care nu va exista niciodată), un device complex care poate trimite un om să retrăiască viața strămoșilor lui, obținând informații pierdute de secole. Abstergo este fața publică a Ordinului Templierilor, iar resursele lor nelimitate le permit să recruteze (fără voia lor) oameni pentru a descoase trecutul și a obține în timp “Mărul”, piesa de Eden de care ziceam mai devreme. În cazul lui Lynch, cei de la Abstergo, mai exact duo-ul tată/fiică Alan (Jeremy Irons) și Sophia (Marion Cotillard) Rikkin, au nevoie de el ca să intre în pielea strămoșului său Aguilar, un asasin din perioada Inchiziției Spaniole din secolul al 15-lea, pentru a găsi locația Mărului.

Distribuție 


Michael Fassbender și Marion Cotillard ocupă cea mai mare parte a filmului deși, strict ca material, celor doi nu li se dă foarte mult. Fassbender este foarte serios atât ca Lynch, cu o mică excepție când începe să-și piardă mințile din cauza intrărilor involuntare în Animus, iar ca Aguilar își lasă mai mult armele să vorbească și vai Doamne! cum “vorbesc” armele alea. Fassbender pare a fi perfect pentru rolurile de acțiune, mai ales acum când toate scenele de luptă par naturale și deloc coregrafiate, dar, în ciuda talentului evident și a versatilității actoricești, nu este lăsat să-și flexeze “mușchii” așa cum o face în 300, intrările mai recente din seria X-Men sau Macbeth. Apropo de Macbeth, Fassbender joacă din nou alături de Marion Cotillard, personajul său Sophia fiind un om de știință remarcabil, dar care trăiește în umbra tatălui ei Alan, mai ales în fața Ordinului Templierilor. Cotillard nu dispune nici ea de un rol cu prea multă carne pe os, dar reușește să aducă puțină personalitate filmului, deși rolul ei este mai mult de a da context și de a prezenta expozițiune unde este nevoie pentru public. Jeremy Irons este foarte…Jeremy Irons, e OK, nu are prea multe de făcut, dar nu face în niciun caz rău filmului, la fel și Charlotte Rampling care o joacă excelent pe lidera Ordinului, cu o autoritate deosebită atunci când este prezentă, chiar dacă o vedem destul de rar, lucru valabil și pentru Javier Guttierez (Tomas de Torquemada – liderul Inchiziției) al cărui prezență mai consistentă ar fi adus mai mult aplomb în tot ce vedem în secolul al 15-lea. Legat de asta…

Perioada istorică


Oh da! Despre asta este Assassin’s Creed, nu despre conflictul cosmic, nu despre ce se întâmplă în prezent, ci despre perioada istorică în care se petrece acțiunea. Prima curiozitate odată cu anunțarea fiecărui joc vine cu întrebarea: “unde va avea loc acțiunea?”, iar în cazul filmului Ubisoft au ales Inchiziția Spaniolă din secolul al 15-lea, perioadă nevizitată de serie până acum, iar tot ce se întâmplă aici este incredibil, de la efectele vizuale superbe, la cadrelele largi de pe aripile unui vultur care survolează orașul (una din părțile bune ale vizionării în formatul 4DX) și terminând cu acțiunea realizată la superlativ cu lupte strânse și porțiuni de parkour (free-running + free-climbing) care îl fac pe Aguilar cel mai badass asasin posibil, deși partenera lui Maria (Ariane Labed) îi face concurență serioasă. Serios! Acțiunea în Assassin’s Creed este de departe punctul forte și beneficiază de o notă originală cu Lynch (Fassbender) vizibil în Animus făcând toate mișcările strămoșului său și însușindu-și în același timp toate mișcările sale (lucru care nu este menționat direct în film). Cea mai mare plângere la adresa timpului petrecut în trecut este că e mult prea puțin, o hibă care a fost corectată într-un final în jocurile video. Assassin’s Creed suferă de faptul că peste jumătate din el se petrece în zilele noastre, o perioadă mult prea neinteresantă pentru conflictul asasini/templieri. Filmul este ca o expozițiune foarte lungă cu câteva demo-uri scurte de acțiune excelentă în Animus, iar personajele din trecut nici nu au timp să interacționeze credibil sau să fie construite așa cum ar merita, Aguilar rezumându-se la strictul necesar și vorbind cel mai mult când rostește jurământul asasinilor, cunoscut celor familiarizați cu seria.

Revenind la prezent


Timpul petrecut în prezent rămâne o greșeală care va urmări acest film și îi va periclita șansele la o continuare, dar în cazul în care va exista un Assassin’s Creed 2, acesta va trebui să încline serios balanța pentru perioada istorică, mult mai interesantă. Nu este o tehnică străină să folosești un McGuffin pentru a conduce un film, dar în cazul de față, Mărul se dovedește a fi inutil, cu două facțiuni imense pe urmele sale, obiectul nu arată pentru niciun moment de ce este atât de râvnit și este doar un plot device folosit în lipsa unui factor motivațional mai bun pentru toată lumea.

Assassin’s Creed aduce destul fan-service pentru cei care cunosc universul, de la asasinii cu costumele inconfundabile, hidden-blade-urile de la încheieturile lor (armele-semnătură ale seriei) și până la bombele cu fum detaliate perfect până în punctul în care acestea sunt stupid de ajutătoare, exact ca în jocuri. Există și o surpriză pentru amatorii de istorie, cu o personalitate istorică importantă având o apariție trecătoare de efect.

Verdict

Ca film de acțiune, Assassin’s Creed este foarte ușor de recomandat, cu efecte vizuale impresionante și coregrafie excelentă, dar povestea și rezoluția finală lasă mult de dorit, mai ales că filmul a și fost amânat pentru a pune detaliile astea la punct. Potențialul pentru o franciză este cu siguranță acolo, iar dacă producătorii vor învăța din greșelile acestui prim film, vom putea avea o serie excelentă pe viitor.

Scor: