A devenit tradiție în ultima vreme ca în jurul trecerii dintre ani să avem parte de un film foarte anticipat care să fie lansat foarte discret și să atragă atenția celor care acordă statui în sezonul premierilor. Anul trecut am avut parte de povestea remarcabilă a legendarului Hugh Glass în The Revenant, care i-a adus (în sfârșit) Oscar-ul lui Leonardo di Caprio, iar acum Martin Scorsese vine cu un proiect-pasiune vechi de zeci de ani de-al lui, Silence, o poveste despre credință, filmată remarcabil într-un format clasic de 35mm, situată undeva în Japonia Feudală. Legendarul regizor schimbă complet macazul de la The Wolf of Wall Street (2013), ultimul său film, optând pentru ceva cu infinit mai puține înjurături și un stil total nou și aproape de nerecunoscut pentru cei care îl urmăresc de decenii.

PremizaSilence urmărește doi tineri preoți iezuiți, Rodrigues (Andrew Garfield) și Garupe (Adam Driver), care se oferă voluntari să călătorească spre Japonia la auzirea veștii că mentorul și cel care i-a pus pe calea credinței, părintele Ferreira (Liam Neeson), a renunțat în public la religia lui. Japonia secolului al 17-lea era teritoriu interzis pentru creștinism, iar adepții religiei respective erau torturați brutal și chiar omorâți dacă nu renunțau la Iisus în fața inchizitorilor. Numărul localnicilor care l-au primit pe Dumnezeu în viața lor număra deja câteva mii, iar venirea celor doi tineri preoți din Portugalia (chiar dacă in film vorbesc în engleză) a adus tot mai mulți oameni dinspre budism, provocând un conflict inevitabil cu inchizitorii. 

Scorsese, veșnic relevantReputatul regizor este sinonim cu succesul la Hollywood, Scorsese fiind recunoscut pentru filmele sale violente și pline de trivialități (Casino, Goodfellas sau The Wolf of Wall Street), fiind permanent un favorit al criticilor. Vorbim aici de un om cu o carieră mai lungă de jumătate de secol, timp în care nu și-a pierdut flerul pentru a crea filme excelente, iar cu Silence nu se lasă mai prejos, un proiect pe care avea de gând să-l producă de 30 de ani și toată așteptarea asta a meritat pentru că Silence este un film foarte bun, dar și dificil de recomandat. 

Cum e tradițional pentru Scorsese, filmul bate spre trei ore și nu este deloc genul comercial de care să te bucuri la un pop-corn. Silence lasă toate așteptările publicului la ușă și ne dă o poveste care nu va fi pentru toată lumea. Sigur, tema principală este credința, dar în niciun moment nu explorează vreun conflict între religii și nici nu e genul de producție pro-biserică în care cineva să-ți bage pe gât dogmă bisericească pentru că așa scrie undeva că trebuie să crezi. Cele trei ore se scurg destul de greu, cu o mare atenție la detalii, Silence arătând excelent și uneori fiind greu să-ți dai seama dacă e filmat recent sau acum 30-40 de ani. 

Distribuție excelentă, reprezentații memorabileSilence nu înghesuie mulți actori în premiza sa, dar cei prezenți vor atrage atenția oamenilor de la Academie odată cu alegerea nominalizărilor. Liam Neeson, mă bucur să spun, revine într-un rol dramatic demn de talentul lui, după ce a optat recent pentru multe filme de acțiune copy/paste mediocre (exceptând Taken). Neeson nu e prezent în film foarte mult, ba chiar este de nevăzut timp de vreo două ore, dar acțiunile lui împing intriga de la bun început, iar atunci când este pe ecran oferă un personaj foarte contoversat, care te va pune pe gânduri la final și chiar pentru zilele următoare datorită complexității sale și a cât de multe lucruri reușește să jongleze menținând un poker-face impenetrabil. Adam Driver (Star Wars – The Force Awakens) are la rândul lui o reprezentație puternică în rolul părintelui Garupe, dar adevărata atracție a filmului este Garfield și al său părinte Rodrigues. Este al doilea rol consecutiv pentru britanic în care joacă (excelent) un om care se opune unei anumite idei datorită credinței, după Hacksaw Ridge pentru care a și fost nominalizat la Oscar. Andrew Garfield este de nerecunoscut în rolul părintelui care pornește cu o credință stoică și este împins la tot pasul de împrejurări disperate să cedeze, mai ales când rugăciunile lui au ca răspuns doar liniștea din titlu. Actorul se dedică în totalitate rolului și dă de înțeles că personaje mainstream ca Spiderman nu-i stimulau suficient potențialul. Implicarea lui este evidentă, la modul că nu poți vedea actorul din cauza asta cum îl știi din filme mai vechi. Dacă Garfield a fost vreodată considerat type-cast, acum a rupt fără probleme ideea de așa ceva.Japonia perioadei respective ne este aratată ca una extrem de brutală, unele momente lăsându-mi în gât o senzație imposibil de înghițit. Majoritatea actorilor din film sunt asiatici, cu accentul tipic stâlcit și uneori greu de înțeles, dar cu un limbaj al corpului care te scutură cu fiecare ocazie, iar două personaje în special fură show-ul de la Garfield ori de câte ori îi vezi. Unul dintre ei este Issei Ogata (în imaginea de mai sus), culmea! un actor de comedie, în rolul unui bătrân inchizitor și Yosuke Kubozuka în rolul enigmaticului Kichijiro, care cumva reușește să fie cel mai ușor de citit, dar și cel mai complex personaj dintre toți datorită nebuniei cu care își arată loialitatea față de Dumnezeu.

Silence, o raritate pentru filmele de aziMartin Scorsese a reușit să încropească o poveste remarcabilă, cu multe complexități. Un film despre credință, dar care nu seamănă cu altele care-i împart tema. După cum ziceam mai devreme, Silence nu este pentru toată lumea, snobii de film îl vor iubi, iar cinefilii mai casual îl pot eticheta de la “film bun” la “o mizerie, am plecat după juma’ de oră” și ar fi de înțeles în toate cazurile. Cred că Silence este genul de film care merită revăzut pentru o înțelegere și mai bună asupra lui, povestea este unică și excelentă și cu siguranță una din cele mai bune ale ultimilor ani. 

Scorsese arată că este în continuare unul din cei mai buni regizori din lume și că orice scoate omul merită atenție. Silence este o pasăre rară într-un mediu în care comercialul și poveștile tipizate domină, nu va fi pe placul tuturor, dar farmecul lui este incontestabil și cu siguranță te va lăsa contrariat dacă vei avea răbdare să stai cu el până la final.

Scor: