Nu cred că aș greși dacă aș numi Hidden Figures cel mai ușor de văzut film nominalizat anul ăsta la Oscar (încă n-am văzut Fences și Lion) și probabil unul care nu prea are cum să nască multe păreri diametral opuse. La La Land este lider detașat, dar lumea e rar încântată de musical-uri, Arrival variază în opiniile oamenilor de la mizerie la capodoperă, iar Manchester by the Sea…vai, Doamne! Îmi vine să-mi trag singur șase gloanțe în cap când mă gândesc la filmul ăla.

Hidden Figures este un “feel-good movie” care reușește să atingă toate notele potrivite: are o poveste istorică nespusă până acum, personaje jucate superb pe linie de toată distribuția, este inteligent și oferă suficient umor încât să mai ia din gustul amar al segregării și prejudecăților din perioada respectivă. Theodore Melfi este în scaunul regizorului și nominalizările pentru cel mai bun film și scenariu n-ar trebui să surprindă și chiar dacă mi-a plăcut interpretarea Octaviei Spencer, aș fi preferat să o văd pe Janelle Monae nominalizată împreună cu ea/în locul ei pentru rol secundar.

Hidden no more…era și timpul

Hidden Figures s-a lansat deja de ceva timp, dar Black History Month (luna februarie în Statele Unite) pare un moment potrivit pentru a-l revizita pentru un review. Filmul lui Melfi spune povestea adevărată…și nespusă a femeilor de culoare foarte inteligente care au fost instrumentale în primele ieșiri în spațiu ale astronauților NASA. Premiza te-ar face să adormi în bancă la școală, cu o gramadă de matematică, dar filmul nu este deloc plictisitor, cu personaje inteligente și un throwback pentru cei pasionați de tehnologie old-school din vremuri în care 10MB nu încăpeau într-o cameră întreagă.

Anii ’60, ce vremuri

Mereu când văd un film “de epocă” îmi place să urmăresc munca echipei de producție în a da cât mai multă autenticitate perioadei și Hidden Figures arată ca un film din anii ’60. Pharell Williams stă in spatele coloanei sonore superbe care te introduce subtil în atmosfera vremurilor, deși “Times They Are A Changin'” a lui Bob Dylan s-ar fi potrivit cu tema progresivității științei atât de centrală filmului, dar nu am ce să reproșez atmosferei.

Să batem pe umăr toată distribuția

Toate filmele nominalizate la Oscar anul ăsta au avut distribuții solide, iar Hidden Figures nu face excepție, ba chiar l-aș compara cu Moonlight pentru consistența avută în rândul actorilor, ba chiar împărțind două nume: Jaenelle Monae și Mahershala Ali. Kevin Costner pare că și-a regăsit flerul de altă dată, potrivindu-se excelent în rol secundar de figură autoritară cu inimă de aur și minte foarte deschisă ținând cont de perioadă. Sigur, Costner insistă să “bea” cafea din căni goale în continuare, lucru pe care îl observ mereu la personajele sale, dar prezența lui aici e binevenită, bonus că bagă câte o lamă de gumă în gură în fiecare scenă…foarte metodic. Kirsten Dunst, de care toți am fost sătui în trei filme Spiderman și Jim Parsons (The Big Bang Theory) sunt alte două adiții pozitive, cei doi balansând bine personalități care merg pe linia subțire dintre rasism și acceptare, iar my man, Mahershala Ali (Moonlight, Luke Cage) face din nou un rol memorabil, deși nu foarte mare.

NASA’s Angels

Vedetele adevărate ale Hidden Figures sunt chiar cele trei figuri ascunse: Katherine Johnson (Taraji P. Henson), Dorothy Vaughan (Octavia Spencer) și Mary Jackson (Janelle Monae). Toate sunt femei puternice și acum figuri istorice importante care și-au adus aportul într-o industrie dominată de bărbați și o perioadă sumbră pentru oamenii de culoare. Cele trei sunt prietene bune, dar fiecare aduce ceva nou: filmul este clar al lui Taraji P. Henson, mintea sclipitoare de partea americană a “Cursei pentru Spațiu” de care ți se face și milă la cât are de alergat pe tocuri, Octavia Spencer (nominalizată la Oscar) este liderul neînfricat și capabil al întregii suflări de culoare de la NASA, iar Monae este tânăra cu ambiții mari și gura și mai mare. Toate trei sunt extraordinare și balansarea muncii lor cu părți ale vieții lor personale a fost o ideea regizorală corectă pentru a le umaniza și a evita să țină filmul prea mult “la birou”.

Concluzia…

…este simplă: avem nevoie de mai multe biopic-uri de genul ăsta. Cu siguranță există multe evenimente istorice de care nu prea s-a auzit, dar merită să fie aduse în lumină. Hidden Figures este un film foarte bun care te lasă cu un vibe pozitiv și oferă destule roluri memorabile, în ciuda premizei aparent banale. Cine ar fi crezut că un film cu atâtea calcule pe tablă te poate ține investit așa de ușor? Good job!

Scor:

Advertisements