Keanu Reeves revine în rolul asasinului alfa John Wick într-un film de acțiune old-school pompat cu adrenalină și aduce un omagiu filmelor sale mai vechi și celor de acțiune din anii ’90 în general. Fostul coregraf devenit regizor, Chad Stahelski, revine la timonă și profită din plin de bugetul mărit cu cadre superbe și scene de acțiune unice la Hollywood în ziua de azi (mai multe despre aspectul ăsta mai târziu). Keanu s-a reîntors!John Wick este personajul renașterii, el aducându-l pe Keanu în prim-plan după mai mulți ani cu filme așa și-așa, dar vine cu un suflu nou și pentru genul de acțiune în general, un suflu binevenit când nici măcar Jason Bourne nu se mai ridică la așteptări. Farmecul filmului lui Stahelski e dat de reprezentația organică și realistă a acțiunii, cu scene lungi și neîntrerupte de tăieri în care poți vedea tot ce se întâmplă fără să ai zece cadre diferite pentru doi pumni și un cameraman care tremură în loc să filmeze. În plus, Keanu își pune corpul de 52 de ani la bătaie, executându-și singur peste 90% din cascadorii, cu ajutor CGI minim. 

Chapter 2 are loc la scurt timp după evenimentele primului film, cu John Wick hotărât să-și recupereze mașina furată de “Theon Greyjoy”. Scena de deschidere este o lecție despre cum ar trebui să tragi un film de acțiune cu împușcături, bătăi și curse de mașini, cu fiecare lovitură resimțită până în scaunele din cinema și slow-motion folosit cu măsură exact unde este nevoie. John Wick – Chapter 2 știe exact ce vrea să fie, un film de acțiune în care protagonistul omoară o grămadă de oameni pentru că nu are încotro, cu umor isteț pe ici pe colo, fără goluri de logică în poveste și menținand același ton pentru cele două ore în care rulează…și are un câine nou! Una din părțile originale din primul film a fost Hotelul Continental și felul în care toți asasinii respectau cu strictețe regulile impuse, cu propriile lor servicii și chiar propria valută, iar Chapter 2 îmi confirmă dorința explorării mai îndeaproape și construirea universului creat la o scară și mai mare. Bugetul mai mare ne permite să vedem și “sucursala” din Roma a asasinilor unde John Wick mărește și mai mult numărătoare de kill-uri, chiar dacă pare uneori că joacă un shooter pe “easy”.

Filmul este show-ul lui Keanu, revenit în rolul asasinului tăcut și îmbrăcat în costum cu doi nasturi și material…tactic. Personal, veneam cu un gust amar după ultra-penibilul Knock Knock și începusem să cred că John Wick a fost doar o întâmplare, dar am revenit la sentimente mai bune anticipând Chapter 2 și adevărul e că avem aici cel mai bun film de acțiune din ultimii mulți ani. Avem parte și de o reuniune surpriză The Matrix, cu Lawrence Fishbourne portretizând puternicul conducător al “vagabonzilor”, The Bowery King. Actorul încearcă un pic prea tare să fie grandios și livrează câteva replici cheesy, dar nu cât să strice reuniunea dintre Neo și Morpheus. Ian McShane își reia personajul din primul film, cel de conducător al acestei lumi desprinse parcă din nuvele grafice și aportul lui e pe cât de plăcut, pe atât de necesar, multă expozițiune legată de regulile “jocului” fiind lămurită de el. Toate celelalte roluri secundare sunt solide, cu o mică excepție pentru Ares. Ruby Rose este o actriță destul de bună, dar personajul ei s-ar fi potrivit mai mult în desene animate pentru că aici e complet irosită.

John Wick – Chapter 2 este cel mai bun film de acțiune de la…John Wick încoace și e ușor de recomandat oricărui iubitor de acțiune, mai ales că e clasificat cu un rating matur, iar coregrafiile sunt atât de bine făcute încât nu te plictisești niciodată să-l vezi pe Keanu killărind. Stahelski confirmă toate așteptările, venind cu un film sensibil mai bun decât predecesorul, iar acum singura problemă rămâne să nu o dea în bară cu o a treia (inevitabilă) intrare. 

John Wick – Chapter 2 este un exemplu de cum să croiești o poveste care să nu se împiedice în propriile ei premize și să combine personaje tridimensionale în timp ce pompează acțiune non-stop. Keanu e mai “nemuritor” ca niciodată, iar dacă filmul ăsta te face nostalgic după titlurile lui mai vechi, există o listă întreagă

Scor:

Advertisements