Astea sunt filmele în 2017, totul trebuie să fie un univers comun, Marvel, Pixar și acum Kaiju sau monștrii cât casa, dar pentru ce atâta set up? Toți am fost copii și știm să dăm figurine cap în cap, dar așa faci pușculița mare, cu un film pentru fiecare personaj, nu?Kong – Skull Island este o idee bună executată previzibil, cu un skin de Apocalypse Now pentru un plus de stil, dar fără o miza adevărată. Regizorul Jordan Vogt-Roberts e un nou venit în lumea blockbusterelor cu bugete de sute de milioane și ne aduce un film cu o distribuție stelară irosită, dar acțiune pe măsura așteptărilor. Kong își propune să construiască pe fundația pusă de Godzilla în 2014, un film pe care subsemnatul îl vede cam supraestimat, cu doar 20 de minute de Godzilă și alea de multe ori pe întuneric sau într-un fum  dens și o poveste umană plictisitoare ca spălatul vaselor. King Kong revine, dar o joacă la sigur pe insula lui plină de creaturi pe steroizi ca să nu fie nevoie de prăpăd în New York…din nou, dar măcar primește suficient de mult timp pe ecran.

Povestea vede o divizie guvernamentală dubioasă condusă de personajul lui John Goodman care a găsit o insulă necartografiată pe care vrea să arunce bombe ca să… chestii geologice? Doar ca să fim înțeleși, nu e nevoie să vezi Kong: Skull Island pentru povestea lipsită de sens! Goodman își pune pilele în valoare și reușește să adune o echipă “de elită” formată dintr-un pluton militar condus obtuz de Samuel L. Jackson, la care adăugăm un mercenar șarmant în persoana lui Loki îmbrăcat în Indiana Jones și Brie Larson care e acolo doar să facă poze…nu glumesc, câștigătoarea de Oscar stă 95% din film clickăind la aparat și derulând film.

Skull Island lasă de dorit la capitolul scenariu și execuție, cu personaje unidimensionale, mai ales cu Samuel L. Jackson care e dispus să-și sacrifice tot plutonul ca să-l omoare pe Kong, dar compensează de fiecare data când primata e pe ecran. Kong e impunător și bine realizat, ba chiar e un personaj destul de complex în comparație cu restul personajelor și își merită titlul de rege al insulei. Distribuția recuperează un pic prin John C. Riley care joacă un veteran de război prăbușit pe Insula Craniului cu vreo 20 de ani în urmă și pe lângă comic relief ne aduce la curent cu toată expozițiunea de care avem nevoie pentru a înțelege lucrurile misterioase care au loc pe insulă.

Acțiunea este locul în care filmul recuperează o parte din ce pierde cu personajele neinteresante. Kong este impunător și de data asta nu are de furcă doar cu avioane, ci îl vedem înfruntând creaturi pe măsura lui, iar felul în care se ocupă de ele face inevitabila înfruntare dintre el și Godzilla să fie și mai mult așteptată, mai ales că scena de după credite dă de înțeles că cei doi se vor lupta și cu alți Kaiju și nu doar între ei.

În concluzie, Kong – Skull Island e perfect de văzut în sezonul de vară, cu o găleată de popcorn și fără să-ți pese prea mult! Acțiune bună, efecte vizuale reușite și suficient umor încât să ai o experiență gen Transformers, dar e greu să nu te simți dezamăgit de ce potențial era aici.