Nu pot spune că am fost foarte curios de Big Little Lies, deși am tot auzit lucruri OK despre el, dar îmi părea pe undeva prea asemănător cu Pretty Little Liars, nu știu de ce, un serial pe care 100% nu o să-l văd, doar că cele două sunt cu totul altă mâncare de pește. Deci am intrat în el cu puțin scepticism, dar faptul că e făcut de HBO și are o distribuție de film, nu de serial, m-a făcut să-l privesc cu alți ochi…și să binge-uiesc toate cele șapte episoade cap-coadă într-o singură zi.

Big Little Lies este o adaptare după cartea autoarei australiene Liane Moriarty cu același nume și este o poveste aparent girly, dar foarte inteligent scrisă și cu suficient suspans încât să nu îți vină să-l pierzi pe drum. Miniseria a fost gândită ca un lung-metraj și a avut toate episoadele regizate de un singur om, Jean-Marc Vallée (Dallas Buyers Club), chiar dacă el semnase inițial doar pentru două. Distribuția are multe nume cunoscute, cu Nicole Kidman, Shailene Woodley și Rheese Witherspoon, aceasta din urmă colaborând cu Vallée recent pentru filmul Wild, în rolurile principale.Big Little Lies urmărește povestea unei mici comunități de bogătani din Monterrey, California și, după cum e de așteptat, există multă melodramă între mămicile doritoare de atenție, cu Rheese Witherspoon campioană detașată la capitolul bitchy (în sensul bun) în rolul lui Madeline, o femeie la a doua căsătorie și cu mult bagaj emoțional lăsat de izbeliște. Toată liniștea relativă a orășelului e scuturată când are loc o crimă la un eveniment social, dar există un twist! Povestea se desfășoară oarecum în stil Memento, decojind evenimentele cu interviuri ale martorilor în timp ce evenimentele premergătoare crimei se desfășoară liniștite, construind treptat conflict după conflict care o să te aducă în final cu gândul la o grămadă de suspecți. Scenariul e punctul forte și dă timp tuturor personajelor să ne arate părțile lor întunecate, fără să ignore umorul și fără să abuzeze de copiii foarte carismatici din distribuție pentru comic relief, în special Chloe (fiica lui Madeline) care e și DJ-ul improvizat al coloanei sonore super-bine alese (o să folosești destul Shazam-ul cu seria asta).Nicole Kidman face încă un rol excelent după nominalizarea la Oscar pentru Lion. Celeste, personajul ei, este altă mămică “de carieră” după ce a renunțat la succesul ei în avocatură pentru familie, doar că aparenta ei relație perfectă cu soțul ei Perry (Alexander Skarsgård) este una extrem de abuzivă, dar foarte interesantă. Pe tot parcursul celor șapte episoade n-am putut să nu mă gândesc că așa se spune o poveste gen Fifty Shades, dar bine! Shailene Woodley completează afișul ca Jane, o mamă singură mutată recent în  Monterrey și outsider evident în comunitatea de A-listeri, dar ea se apropie foarte repede de Madeline și Celeste. Singura mea problemă din distribuție e Zoë Kravitz care a preluat steagul nepotismului de la Hollywood după ce Jayden Smith s-a cam dat (Thank Jesus!) la fund. Fiica lui Lenny Kravitz primește roluri secundare pe bandă rulantă și asta începe să se vadă, ea  jucând anul trecut în opt producții, adică prea multe, iar în Big Little Lies putea fi înlocuită cu ușurință, mai ales când personajul ei mega-hippie Bonnie ar trebui să “provoace erecții în masă oriunde merge”… pe răspunderea mea de bărbat, nu le provoacă! 

Per total Big Little Lies este încă un hit pentru HBO și este ca un film foarte lung de care să te bucuri într-un weekend liber, cu o distribuție foarte puternică și o echipă de scenariști pe care aș bate-o pe umăr pentru felul în care au menținut suspansul pe tot parcursul seriei. Multă lumă nu prea le înghite pe Nicole Kidman și Rheese Witherspoon, dar amândouă joacă super-bine în miniseria asta și ar fi păcat să fie evitată că le vezi fețele pe afiș. Big Little Lies atinge multe note înalte și punctează mesaje sociale importante, oferind în același timp o experiență aproape cinematografică și o narațiune atât de bine pusă la punct încât o să te scoată din sărite până la final când afli cine a murit și cine a făcut-o.

Scor: