The Fast & The Furious e unul din fenomenele alea extrem de neașteptate de la Hollywood! O serie făcută ca să capitalizeze un pic de pe urma popularității curselor de stradă de la începutul anilor ’00 și ieșită în decor taman până în Japonia când să devină trilogie. Tokyo Drift e văzut ca cel mai slab din serie de către fani și critici, deși eu personal îl consider chiar enjoyable, mai ales că apăruse în perioada NFS Carbon… good times! Acum a devenit un colos financiar la Box Office și câte francize ajung să se laude că și-au atins apogeul cu al cincilea film? Cred că asta e singura, iar The Fate of the Furious, noua intrare apărută în rândul filmelor rapide și furioase face tot posibilul să fie și cea mai bună. Poate chiar mai bună decât Fast 5.

Noul film vine după succesul colosal la Box Office avut de Furious 7 (peste 1,5 miliarde $), nu în mică măsură datorat morții premature a actorului Paul Walker. La data tragediei abia jumătate din scenele lui Walker fuseseră filmate, iar echipa de producție a hotărât să nu irosească munca de câteva luni și să ocolească absența lui Paul cu puțin movie magic, nu înainte de a-l omagia pe actor într-un mod pe placul fanilor… 

Rezultatul a fost o mare varză în ce privește coerența, iar idioțenia scenariului și propriul brand de logică al francizei m-au făcut să îmi doresc să văd seria asta izbită de un parapet cât mai repede și cât mai furios, dar la așa încasări nu se putea întâmpla așa ceva prea curând, iar acum noul The Fate of the Furios m-a readus ca pasager de voie. 

Îmi vine să râd când mă gândesc că în Fast 5 Dom și compania promiteau “one last job” și uite-i acum, șase ani și patru filme mai târziu, găsind motive să calce pedala pentru onoare, familie și alte lucruri pe care le mai bolborosește Vin Diesel în stilul deja caracteristic. Regizorul F. Gary Gray face credibilă reîntoarcerea echipei, nu pentru că au deja destui bani ca să iasă la pensie, dar după cum Cipher (Charlize Theron) îi rostește lui Dom (Diesel) propriile lui cuvinte din primul film: “îmi trăiesc viața liniuță cu liniuță. Nimic altceva nu contează! Nu ipoteca, nu magazinul, nu echipa mea și tâmpeniile lor. Pentru alea zece secunde, sunt liber!”. Probabil că ăsta e felul subtil de a transmite fanilor și haterilor în același timp că nu totul trebuie să aibă un sfârșit, iar din stilurile de viață cu exces de adrenalină nu există retragere liniștită: “de ce să-ți trăiești viața intens doar pe linii de jumătate de km când toată viața ta poate fi așa?”… adică mai au filme din astea pe țeavă!

Un pas mare înainte de la Furious 7FF8 aduce suficiente elemente care să-l mențină fresh față de predecesorii săi, dar cel mai important este că, făcând abstracție de acțiunea over-the-top, e coerent… în mare măsură! Regizorul F. Gary Gray reușește să ia tot universul creat în ultimii 16 ani și să lege personaje mai vechi sau mai noi într-un fel în care are sens, cu referințe care merg până la primul film, omagierea subtilă a lui Paul Walker și cel puțin două scene neașteptat de emoționante. Desigur, nu recomand The Fate of the Furious dacă ți se pare “forțat” (a se citi cu un aer arogant) să sari cu mașina dintr-un zgârie-nori în altul sau să târăști ditamai seiful pe străzile din Rio cu poliția pe urmele tale. Cipher, Bond-villain-ul bunicel jucat de Charlize Theron, conduce sute de mașini odată cu un iPhone, deci nu te aștepta la logică exagerată. The Fate of the Furious este ridicol și o știe, iar eu îl respect pentru asta! Unul din motivele pentru care franciza devenise seacă pentru mine era că se lua prea în serios, dar acum sunt dispus să accept orice direcție ar primi inevitabila continuare: curse în spațiu? fuziune cu Transformers? Vin Diesel să călătorească în Evul Mediu și să aibă nevoie de o căruță cu NOS făcut din bălegar ca să se întoarcă acasă? Toate trailerele îl arată pe Dom trădându-și familia ca să lucreze pentru Cipher, un cyber-terorist periculos și prea sexy să stea cu ochii în monitor toată ziua… zic și eu, iar motivul e unul bine construit și cu un inevitabil impact emoțional pentru restul filmului, cu un pay-off hilar spre final pe care nu-l voi divulga aici. Toată distribuția e în formă maximă în filmul ăsta, cu The Rock și Jason Statham având o chimie pe care aș vrea să o văd mult mai des pe marele ecran. Cei doi domină scenele în care îi vedem și jignirile lor sunt comedy gold spumos gen anii ’80. Cred că Statham e irosit în filmele lui de duzină tip The Mechanic, iar talentul ăsta ascuns pentru comedie ar trebui folosit mult mai des. Singura problemă e felul aproape instant în care Deckard Shaw, personajul lui, devine erou cât ai clipi, ignorând impactul emoțional al uciderii lui Han de la sfârșitul lui Furious 6.The Rock în schimb e o forță a naturii! Dwayne Johnson arată de ce e poreclit Franchise Viagra, făcând chiar și datul cu pumnii în perete interesant. Luke Hobbs, personajul lui, nu mai e doar un fost polițist, ci e Superman în absolut tot ce face și un highlight de acțiune și comedie al filmului, fiecare pumn de-al lui stârnind chicoteli în sala de cinema. Restul distribuției e mult prea mare ca să fie menționat în detaliu, dar Helen Mirren face o apariție scurtă și de efect, Kurt Russel își aduce din nou șarmul nemuritor pentru d-l Nimeni, Tej (Ludacris) și Roman (Tyrese Gibson) au din nou du-te/vino-uri funny, în timp ce Letty (Michele Rodrigues) îmi pare mult mai ușor de plăcut de data asta. Există și o oarecare tentativă de a-l înlocui pe Paul Walker care nu merge prea bine, dar vom vedea pe viitor dacă switch-ul ăsta va da roade.

Mașini, tancuri…. SUBMARIN! Din ăsta n-am mai avutThe Fate of the Furious are cea mai nesimțită și lipsită de logică acțiune și mi-a plăcut la nebunie pentru că nu aveam cum să o iau în serios. Nu știu dacă sunt cele mai exagerate cascadorii ale seriei, dar nu ai cum să nu faci ochii mari când vezi ce lucruri se întâmplă pe ecran. Fie că e vorba de curse pe străzile Cubei, The Rock aruncă o torpilă cu mâna goală, Statham “curăță” o cameră întregă de inamici sau urmărirea de la final, acțiunea din Fast 8 este tot ce ți-ai putea dori de la un film de vară cu buget de sute de milioane. 

După Furious 7, așteptările mele erau foarte joase pentru seria asta, dar The Fate of the Furious a venit ca o gură de aer proaspăt și mi-a revigorat interesul pentru inevitabilele urmări, chiar dacă are problemele lui de logică sau ce ține de legile fizicii. La ora scrierii acestui review, filmul a devenit cel mai bun debut global din istorie cu un profit de weekend incredibil (532,5 milioane $), unul meritat, ținând cont că Fate merge cam la toate vârstele, dar și mai important, îi împacă pe cei care vor acțiune ireală și pe cei care vor puțină carne pe os la filmele lor. 

Scor: