În punctul ăsta deja am impresia că studioul Telltale poate crea un joc care urmează formula lor episodică din orice proprietate licențiată. Noua lor aventură point & click marchează un parteneriat cu Marvel și se focusează pe Gardienii Galaxiei, mai exact pe versiunile filmului de mare succes din 2014 regizat de James Gunn și care va avea un sequel în luna mai. Ca să evit vreo confuzie, asta nu e o poveste care se intercalează cu universul cinematic. Personajele sunt inspirate la maxim din film ca asemănare și personalități, dar continuitatea este cu totul diferită, spre deosebire de Telltale’s Game of Thrones, de exemplu, care e considerat canon cu serialul HBO.

Grafică și performanțăDacă ai mai jucat în ultimii ani titluri de la Telltale, vei știi exact la ce să te aștepți din punct de vedere vizual și tehnic. Toate personajele sunt animate  ca să semene pe cât posibil cu versiunile lor live action, păstrând un feel de comicbook în același timp. Dacă ar fi să asemăn Guardians cu altă proprietate a studioului indie, aceea ar fi Tales from the Borderlands din rațiuni evidente date de vibe-ul SF mai “prăfuit”. Modelele pentru personaje nu sunt cele mai strălucite, Peter Quill/Star-Lord arătând destul de banal ca design, în timp ce Drax și Groot par dintr-o animație CGI, nu un gen pe care îl prefer. Gamora și Rocket arată cel mai bine în timp ce pentru Thanos s-a folosit un model extrem de leneș și, în lipsă de alte cuvinte, urât!

Din punct de vedere tehnic, jocul rulează exact ca celelalte titluri ale studioului, engine-ul arătând în continuare că e depășit pentru standardele de azi. Existe acele pauze enervante în care ecranul îngheață preț de câteva secunde când se schimbă locația sau înainte de a intra într-o scenă de acțiune când trebuie să folosești un quick-time event. Problemele tehnice nu sunt majore, dar ar fi timpul pentru un upgrade de hardware pentru Telltale.

Povestea, personajele și deciziileTangled Up in Blue e primul dintr-un sezon care va cuprinde cinci episoade și are rolul de a ne obișnui cu dinamica grupului, care spre deosebire de film, vine cu câteva momente melodramatizate. Când ești într-o scenă de acțiune poți folosi pe rând pe toți cei cinci membri, dar când e vorba de ales variante de conversație, doar Star-Lord e disponibil, iar răspunsurile lui sunt cam limitate la o reacție evidentă de “băiat bun” sau ceva la mișto. Varianta de cinema l-a făcut pe Peter Quill mult mai glumeț decât e în materialul sursă, dar felul în care sunt formulate variantele de răspuns m-au făcut de vreo două ori să încep un conflict inutil când intenția mea era cu totul alta. Există o singură decizie mai importantă de luat, dar nu m-a făcut să stau prea mult să o cântăresc așa cum mi s-a întâmplat în Borderlands, The Walking Dead sau The Wolf Among Us.

Povestea din primul episod gravitează mult în jurul lui Thanos și a confruntării cu el, dar spre a doua jumătate se dă de înțeles că vom urmări un macguffin pe parcursul seriei, o relicvă cu putere foarte mare și pe care Peter Quill o va vrea din motive personale explorate foarte original în episodul ăsta cu flashback-uri. 

Umorul pare să fie o parte importantă a versiunii ăsteia a Gardienilor și, deși văd unde au bătut cei care au scris scenariul, nu pot spune că am râs prea mult cât am jucat primul episod. Nolan North e perfect ca Rocket Racoon, dar în rest nu am fost impresionat de umorul personajelor, dar asta se poate schimba cu ușurință pe mai departe.

Concluzia e că…Guardians of the Galaxy de la Telltale are potențialul de a deveni un joc bun, dar nu rupe gura târgului de la primul episod. Muzica nu este la fel de memorabilă ca cea din Awesome Mix vol. 1, dar mi-a plăcut că au păstrat posibilitatea de a explora un nivel pe etaje așa cum se întâmpla și în Batman. Sunt curios să văd dacă micile conflicte dintre membrii echipei, care au fost plantate în Tangled Up in Blue, vor avea un impact pe parcursul poveștii și sper ca umorul să devină mai bun pe viitor.

Scor:

Advertisements