La fel ca orice produs de entertainment, răspunsul la întrebarea din titlul articolului poate fi oricare și asta nu ar însemna că cineva căruia i-a plăcut la nebunie filmul sau serialul cutărescu are dreptate în dauna celui/celei care e de părere că a fost o mare pierdere de timp. Trăim într-o lume divizată de opinii personale și cu argumentele potrivite aproape oricine poate fi făcut să-și înghită propriile cuvinte, indiferent de cât de fermă îi e poziția de plecare. 

Vestea unui nou sezon Prison Break nu a putut să nu stârnească interes din partea industriei, chiar dacă respectiva industrie începe din ce în ce mai mult să trăiască din reciclarea proprietăților deja existente, uneori nici măcar cu vechimea necesară unei reinventări, tot mai multe filme și seriale vechi fiind readuse la viață, refăcute complet sau continuate după pauze foarte lungi în care fanbase-ul s-a mai schimbat.

Prison Break a fost un fenomen la lansarea lui în 2005 și responsabil pentru mulți ochi obosiți a doua zi la muncă sau școală. Serialul a ajuns un pic mai târziu pe la noi, cu vreo două sezoane deja apărute când a început să crească în popularitate și a introdus trendul de binge-watching  sau maratoane neîntrerupte de episoade, fiind prima experiență de genul ăsta pentru foarte multă lume și totodată împingând oamenii să urmărească din ce în ce mai multă televiziune. Având un statut de cult-classic în rândul fanilor, PB a ridicat și așteptările de la ce te poți aștepta de la un serial. Cele patru sezoane inițiale au mizat foarte mult pe episoade terminate în cliffhanger, de unde și nevoia de a vedea jdemii de bucăți până la răsărit de soare, dar asta nu înseamnă că toate au fost de aceeași calitate. Primul sezon a fost revoluționar din multe motive, deși aș paria că revăzut acum nu ar mai avea chiar același impact, iar următoarele au scăzut în calitate cu fiecare capitol nou, până spre finalul seriei care nu a fost mai mult decât o simplă tentativă de a mai mulge ce a rămas din franciză, deși a avut un final emoționant, cu Michael sacrificându-se pentru binele familiei și prietenilor lui.

Dar stai…

Prison Break s-a reîntors pe micile ecrane după o pauză de șapte ani, reunind mare parte din distribuția de bază. Moartea lui Michael de la finalul sezonului 4 a fost motivată destul de rapid și o miză personală pentru cei implicați a fost pusă destul de ușor la vedere. Acum sub numele de Kaniel Outis, expertul la evadări reapare în închisoarea Ogygia din Yemen, o țară măcinată de un puternic război civil, și are o reputație de terorist internațional, iar Lincoln, fratele lui, intră în posesia acestui info via T-Bag, acum un om liber și cu frica lui Dumnezeu.

După vizionarea celor nouă episoade, e ușor de remarcat că echipa de scriitori din spatele sezonului nu a avut cea mai coezivă poveste în minte ci, în schimb, s-a bazat pe o gândire regresivă, în sensul că au trasat ideea de bază și unde au vrut să ajungă cei implicați, umplând golurile pe parcurs, iar unde era cazul mai puneau câte o hibă cuiva ca să pară un personaj mai bine gândit sau măcar să justifice un punct de intrigă, astfel C-Note e mare preot, dar foarte convenabil are legături exact în lumea underground de unde e Michael captiv, Sucre dispare câteva episoade și revine cu ditamai vaporul de transport fix când Scofield&co aveau nevoie de el, iar killer-ul fără ureche (deci nu blonda) s-a trezit din senin cu o conștiință și o ajută pe Sara.

Prison Break a avut mereu intrigi politice și teorii ale conspirației destul de cheesy, dar le-a folosit cu un farmec aparte. În sezonul 5, Michael este înscenat de către supervizorul lui de la CIA pentru moartea unui agent de-al lor, totul devenind personal pentru că Jacob, respectivul supervizor, care este noul soț al Sarei și tatăl vitreg al lui Scofield Jr și se simte amenințat de prezența/inteligența lui Michael. Jacob/Poseidon este marele Bau-Bau din umbră al sezonului și revealul chiar a avut un moment interesant pentru că băiețașul a reușit să iasă basma curată și a părut că a fost doar un red-herring, dar surpiza nu a ținut prea mult. Ca un antagonist, ba chiar unul considerat extrem de inteligent și manipulativ, planul lui Jacob miroase a prostie tocmai din Yemen, mai ales că avea toate posibilitățile să-l omoare pe Michael odată cu agentul CIA, să șteargă urmele și să-și vadă liniștit de viața lui, dar omul a trebui să crească o mustață proverbială pe care să o mângâie din când în când…


Prison Break rămâne totuși un serial despre evadări, iar dacă intrigile din afara închisorilor mai lasă de dorit, măcar părțile de la “mititica” să vină cu suspansul. În esență, noul sezon a avut o idee fresh și bine gândită, o închisoare arabă (în care toată lumea vorbea engleză, dar whatever…) dintr-un oraș măcinat de război. Pentru că era nevoie de o abordare nouă, nu mai puteam avea un întreg sezon în închisoare din care Michael și noii lui aliați să evadeze în ultimul episod, în schimb am primit o primă tentativă eșuată, urmată imediat de the real deal, totul datorită bombelor care picau tot mai aproape de pereții închisorii. Astfel am avut câteva episoade reminscente jocului Batman – Arkham City, cu un întreg oraș de rebeli pe urmele băieților și o zonă de detenție acum mult mai mare și periculoasă după ce Whip l-a omorât pe Bin Laden wanabe-ul primei părți a sezonului.

Lăudam mai devreme felul în care Prison Break știa să intensifice suspansul la începuturile seriei, dar de data asta ulciorul nu a mers de prea multe ori la apă. În ciuda opoziției, era cusut cu ață albă faptul că cel puțin Mike și Linc vor scăpa nevătămați, cu Ja și Whip fiind doar wildcard-uri de care trebuia oricum să te chinui din greu ca să-ți pese de ei. Per total, întreg sezonul a fost destul de previzibil, cu roluri precise pentru fiecare personaj, dar ce e de remarcat (după cum spuneam în review-ul pentru unul din primele episoade) e că au irosit cu Jacob șansa unui final mai tupeist și implicit mai bun. De ce să se termine totul fericit? De ce Michael nu putea să înceapă o viață noua știind că Sara și Mike Jr sunt pe mâini bune și fericiți cu altcineva? De ce să nu moară nimeni important? Și aici lumea va sări! Huo! Whip nu era important? Nu! Din păcate, singurul lucru interesant la Whip (jucat  destul de slab și telefonat de Augustus Prew) a fost că era fiul lui T-Bag, de altfel un personaj irosit și utilizat sporadic, dar ultima scenă în care aflăm că va fi noul coleg de celulă a lui Jacob a fost destul de satisfăcătoare, mai ales cu vechiul peisaj al închisorii Fox River și coloana sonoră aferentă. 


Dacă ar fi să clasez cele 5 sezoane, cel recent ar veni doar deasupra celui de-al patrulea sezon și în urma primelor trei. Prison Break nu duce lipsă de fani, iar părerea asta nu va fi pe placul tuturor, dar când o proprietate populară este readusă la viață după ani de zile, atunci pretențiile vor fi sus, iar filmul/serialul respectiv va trebui să se ridice cel puțin la nivelul la care a fost odată, nu doar să bifeze un nou capitol ca să mai facă niște bani pe seama nostalgiei oamenilor. 

Sezonul 5 nu a fost neapărat destinat să rupă gura târgului, mai ales că acum e imposibil să ții pasul cu toate serialele bune, iar succesul revival-urilor nu e garantat (vezi Heroes, 24), dar chiar și cu un statut de miniserie, deci șansa de a spune o poveste bună fără să se lungească 20-25 de episoade, Prison Break – S05 nu a putut captura acea magie a primelor sezoane.

Finalul fericit, cu familia Scofield reunită, Lincoln scăpat de datorii și o nouă gagică și toți băieții răi eliminați sau la “răcoare”, este un mod satisfăcător de a încheia seria pentru fani (știrile recente spun că Fox nu avea de gând să producă mai mult de un nou sezon), dar pare o mișcare “la sigur” și lipsită de ambiție din partea echipei de scenariști. Cu mai puțin suspans decât ne-a obișnuit seria în trecut, Dominic Purcell (Lincoln) la o vârstă la care se chinuie vizibil să mai facă față scenelor intense de acțiune și mașinațiile lui Michael lipsite de wow-factor-ul de altă dată, Prison Break putea foarte bine să se lipsească de sezonul ăsta nou. 

Scor: