Iunie, bine că ai plecat acasă că ai fost beat(ă) rău… cel puțin din punct de vedere al filmelor, cu recorduri negative de încasări care confirmă predicțiile premergătoare verii, dar măcar a venit până la urmă și ziua în care lumea nu mai merge turmă la filme doar pentru că e un Pirații din Caraibe sau Transformers. Asta nu înseamnă că un blockbuster fără minte nu-și are farmecul din când în când, dar după atâția bani câștigați pe copii xerox, ar fi timpul ca oamenii cu adevărat creativi de la Hollywood să fie lăsați să-și facă de cap, mai ales cu proiecte-pasiune la care lucrează de când lumea… și uite așa intră în schemă:

Edgar Wright


Regizorul britanic și-a câștigat un număr foarte mare de followeri datorită producțiilor lui originale, cu Scott Pilgrim vs The World și Trilogia Cornetto în Trei Arome (Shaun of the Dead, Hot Fuzz și The World’s End) câștigând afecțiune critică unanimă, dar fără impact notabil la încasări. Wright a fost și aproape de a intra pe partea de francize, dar a părăsit în mod abrupt Ant-Man cu câteva zile înaintea începerii filmărilor, lucru rar, mai ales că lucrase on/off la filmul respectiv timp de opt ani. Ieșirea de sub tutela Marvel l-a făcut pe Wright să revină la ideile lui mai wacky și a reușit să pună pe picioare vechiul său proiect pasiune:

Baby Driver


Noul film al lui Edgar Wright este un show non-stop de regie impecabilă, o coloană sonoră care va scoate multe iPod-uri de la naftalină și o distribuție A-list aleasă mănușă, în special titularul Baby, jucat de Ansel Elgort (The Fault in our Stars), care arată stofă de megastar în devenire. 

Baby Driver este povestea unui tânăr cu probleme auditive venite în urma unui accident din copilărie, care se folosește de muzică pentru a-și înfunda zgomotul permanent din urechi… și e foarte bun în spatele volanului, atât de bun încât cel mai periculos om din oraș, Doc (Kevin Spacey), îl ține ca “angajat” permanent pentru afacerile lui mai puțin prietenoase cu legea. Joburile date de Doc îl pun pe Baby în aceeași echipă cu câteva personaje foarte colorate, toate jucate cu mare lejeritate de nume grele de la Hollywood ca John Hamm (Mad Men), Jon Bernthal și câștigătorul de Oscar, Jamie Foxx. Toată distribuția a dat de înțeles că a lucra cu Edgar Wright era un vis comun de-al lor și e foarte vizibil faptul că toți se distrează jucând în filmul lui: Kevin Spacey domină fiecare scenă în care apare cu un rânjet subtil, Hamm e pe cât de departe ai putea crede de Don Draper, personajul său din serialul AMC, în timp ce Foxx își turează nebunia la maxim și are aceeași intensitate ca în Django Unchained. Baby Driver e imprevizibil și are destui ași în mânecă, oricare din personaje având appeal-ul lui.


Actorii de primă mână din Baby Driver par făcuți pentru rolurile astea, atât în momentele fun cât și în cele dramatice, fiecare având posibilitatea să fure prim-planul, dar negreșit, ăsta e filmul lui Ansel Elgort. Tânărul actor e perfect în rolul lui Baby, credibil în situația cuiva cu un trecut tragic și care nu se lasă dominat de o problemă de sănătate, ba chiar o domină el în cel mai cool mod… o secundă! Trebuie să-mi caut iPod-ul printre vechituri că după filmul ăsta o să-l folosesc zilnic… Elgort își face cu ușurință mare parte din cascadorii și nu pot să nu mă gândesc că rolul ăsta va fi o rampă de lansare spre multe filme mari de acum încolo pentru el.

Tequilaaaa…

Coloana sonoră din Baby Driver, în mod surprinzător, a fost pusă la punct de Edgar Wright de mulți ani de zile și fiecare scenă din film e blenduită perfect cu muzica aleasă pe sprânceană. Rar se întâmplă ca un soundtrack fără muzică originală să aibă un așa impact, iar cea de aici foarte probabil va călca pe urmele Awesome Mix vol. 1 din primul Guardian of the Galaxy. Filmul ăsta te va face să te îndoiești de cunoștințele tale în materie de muzică, dar în sensul bun! 

Înainte de linia de sosire


Baby Driver este unul din cele mai fresh filme din câte pot să-mi amintesc, un blend subtil de emoție, comedie și acțiune executate cu o ușurință nesimțită. Fiecare scenă, cascadorie sau moment între personaje sunt create cu atenție și e greu să găsești hibe prea mari. Singurul detaliu ușor negativ ar putea fi în relația lui Baby cu Debora (Lily James), dar nu că nu ar fi credibili ca un cuplu de tineri îndrăgostiți, ba chiar cei doi se potrivesc perfect, ci pentru că s-ar putea considera că au luat-o din loc un pic prea repede și în decurs de doar câteva zile… Nah! Nu pare așa de implauzibil dacă stai să te gândești un pic… 

Bravo, Edgar Wright! Unul din cele mai bune ale lui 2017 de până acum! Abia aștept replica din partea War for the Planet of the Apes și Dunkirk!

Scor:


Advertisements