Cu sezonul 7 din Game of Thrones acum la final, se vede că cei din spatele serialului au știut că trebuie să vină cu ceva special care să mai șteargă din momentele uneori necoapte ale poveștii din ultimele săptămâni, iar The Dragon & The Wolf nu a dezamăgit deloc! Episodul rulează în jur de 80 de minute, unul dintre cele mai lungi de până acum al seriei, și e plin de scene superbe între personaje, în timp ce acțiunea a fost lăsată în plan secund, dar nu înainte de a ne face să ne punem mâinile în cap că avem de așteptat încă un an (sau mai mult) pentru un nou sezon cu scena incredibilă de la final! 

S-au întâmplat multe, s-au pus la cale și mai multe, iarna a venit și voi vorbi despre toate așa că dacă nu ai văzut episodul încă…

Încă aici? Bun! Că intrăm tare în detalii!
Finalul sezonului 7 a adus o foarte mare anticipație în jurul întâlnirii dintre cele două mari forțe ale Westerosului, vorbind aici de cei vii bineînțeles, cu Daenerys și toți aliații săi venind în dragon pit-ul din King’s Landing pentru summit-ul cu Cersei și reunind în spirit de fan service un număr mare de personaje care nu s-au mai văzut de sezoane bune: Tyrion cu Bronn, de părți diferite ale baricadei, dar încă pe aceeași lungime de undă, frații Clegane, cu Câinele hotărât să-i pună în sfârșit capăt Muntelui (sau cel puțin ce a rămas din el), Tyrion se revede cu Podrick, Podrick cu Bronn, Brienne e din nou față în față cu Jaime după finalul celui de-al patrulea sezon și e clar că lucrurile s-au schimbat dacă și ea a ajuns să zică “Fuck loyalty!” Ascultă de ea Jaime! că zice bine. Brienne a fost folosită puțin sezonul ăsta, cel mai de efect în antrenamentul cu Arya, dar momentul revederii cu Sandor Clegane după lupta lor incredibilă de acum două sezoane a arătat că cei doi sunt printre cei cu capul pe umeri din serialul ăsta, fără să fie vreo intenție de a reaprinde un conflict și cu amândoi preocupați de soarta Aryei, pe care acum o respectă și ca luptătoare: “N-aș sta în calea ei! zise The Hound.

Nu se putea ca întâlnirea să fie tocmai lină, iar tensiunea în rândul armatei regale era la cote maxime după desfășurarea de forțe a Nepătaților conduși de Greyworm și hoarda barbară a dorthrakilor, bonus cu cei doi dragoni ai lui Daenerys rămași. Pacea nu prea pare o opțiunea viabilă, niciuna dintre părți fiind dispusă să cedeze teren, dar expediția după zid din episodul anterior pare să aibă efectul scontat după ce Euron agită spiritele inutil când îl tachinează pe Theon că încă o are prizonieră pe sora lui. The Hound aduce impunător cufărul cu zombie-ul în el, cărându-l ca și cum ar fi fost un coșuleț cu mere, iar reacția îngrozită a lui Cersei a arătat că, acum că e gravidă, poate arăta și altfel de sentimente decât cele de psihopată dependentă de alcool. Euron rămâne în continuare cel mai mare clișeu de intrigă, apărând ca nuca-n perete și plecând aparent cu coada între picioare, chipurile, înspăimântat de mergător și amenințarea Regelui Nopții. El pare convingător inițial, dar până la urmă aflăm că e doar planul B al lui Cersei în toată afacerea asta, ea respirând ușurată pentru că Debarcaderul Regelui e ultima oprire pentru armata condusă de Night King, timp suficient pentru Euron să coopteze The Golden Company din Essos cu ajutorul aurului Băncii de Fier.

Cersei rămâne cutra șefă!

The Night King rămâne pericolul numărul 1 pentru toată lumea, mai ales după ce l-a reanimat pe Viserion și l-a cooptat în armata lui, dar un antagonist de genul ăsta își poate pierde repede din farmec, în special pentru că (cel puțin momentan) e un mutalău pus pe dominare globală, dar fără o motivație concludentă în afară de faptul că asta e natura lui. Game of Thrones are nevoie de un răufăcător uman, iar Cersei rămâne candidatul ideal, chiar dacă acum a fost părăsită chiar și de Jaime, sătul de mașinațiile ei politice și inconștiența cu care gestionează alianța cu Dany. 

Momentul rupturii dintre ei e foarte amuzant, cu Jaime discutând cu tacticienii lui călătoria spre nord, iar răspunsul lui Cersei punându-l imediat la locul lui: “Expediție în nord? Mereu am știu că ești cel mai prost Lannister!”. Lena Heady este în continuare perfectă în rolul ăsta și are ocazia să-și amenințe ambii frați cu moarte via Munte, dar profită de skill-urile ei de cutră bătrână ca să manipuleze totul în favoarea ei. Peter Dinklage are în sfârșit o scenă demnă de talentul lui, cu Cersei în față și metafora impunătoare a morții, a.k.a. Ser Gregor, în spate. Dintre toate scenele head to head din The Dragon & The Wolf asta pare a fi fost cea mai puternică, iar reacția lui Tyrion de la sfârșit cu paharul a fost gluma perfectă în timpul căreia să răsuflăm ușurați că nu a fost omorât ca o insectă. Jaime părăsește King’s Landing în pragul unei ierni foarte grele și avem ocazia să vedem capitala altfel decât atinsă permanent de soare, în timp ce Regicidul își atinge apogeul de fost personaj negativ. Sincer! Cui nu-i place de Jaime acum, mai ales când va pleca foarte probabil spre nord ca să se alieze cu băieții buni?

Winterfell, ai legătura!


Ce ciudățenie a fost castelul Stark sezonul ăsta, cu o poveste bullshit fabricată de Littlefinger ca să provoace un conflict deloc natural între Arya și Sansa. Cu Bran prezent, era imposbil și pentru un personaj capabil și manipulativ ca Peter Baelish să reușească să-și creeze un avantaj doar bazându-se pe informații. Cele două surori nu sunt chiar pe aceeași lungime de undă, dar îl dau în vileag destul de ușor pe Degețel și îl vedem pentru prima dată cu două mutări înapoi față de restul lumii. Procesul făcut aparent pentru Arya ne face să ne dorim să se fi întâmplat așa și să o vedem pe mica Stark killerind vreo douăzeci de soldați armați până în dinți, dar Baelish pică în propria capcană și e acuzat cât ai clipi de toate crimele lui conspirative. Aiden Gillen a fost unul din greii serialului și ar fi fost păcat să fie irosit în continuare, așa că execuția profi a Aryiei în timp ce el se milogea pentru viața lui a fost un final meritoriu pentru personajul lui și încă un moment badass pentru Arya. 

Sam Tarly revine în Winterfell și își găsește instant noul partener în Bran cel atotștiutor, care nu a uitat ajutorul lui din urmă cu câteva sezoane dincolo de Zid. Sam e amuzant ca de obicei când aude că tânărul Stark a devenit Corbul cu 3 ochi : “Habar n-am ce înseamnă asta!”, iar cei doi trec direct la fapte, mai exact adevărata origine a lui Jon… e OK să-i mai zicem Jon?

M-am tot întrebat de ce episodul ăsta s-a numit Dragonul & Lupul, nu că nu ar fi fost evident cum povestea a avut un focus mare sezonul ăsta pe relația dintre Daenerys și Jon… acum că e ultima dată când îl vom numi așa, dar titlul ni s-a referit (neapărat) la ei! Despre Lyanna Stark și Rhaegar Targaryen s-a tot vorbit în serial, sora mai mică a lui Ned Stark chiar având câteva apariții în flashback-urile din viziunile lui Bran, în timp ce fratele mai mare al lui Daenerys, care a fost ucis de King Robert în bătălia de la Trident în timpul Rebeliunii lui, și-a primit porția de mențiuni, dar acum îl vedem în sfârșit pe Rhaegar la față, deși cu prezență ușor dezamăgitoare, aducând leit a Viserys. Îl mai știți pe Viserys din primul sezon? Personajul căruia nu-i duce nimeni dorul și care era dispus să o lase pe Daenerys “violată de toți cei 40.000 de Dortrakhi și de caii lor”, dacă asta i-ar fi adus Tronul de Fier. Ce bou!

Viziunile lui Bran sunt importante pentru ca Jon să știe că Daenerys, noua lui regină, este de fapt înrudită cu el, montajul episodului având un timing impecabil,  cu cei doi făcându-și ochi dulci pe tot parcursul episodului. Bran intră in starea lui vegetativă după ce Sam îi dezvăluie că “răpirea” Lyannei Stark, care a dus la căderea dinastiei Targaryen a fost de fapt pentru o nuntă secretă și consensuală cu Rhaegar, cel obsedat de profeția Prințului Promis (un articol exact despre asta e pe vine în zilele următoare!), după ce cununia lui cu Ellia Martel a fost anulată, astfel Jon Snow devenind adevăratul pretendent legal la tron! Dar asta nu e tot! Aflăm în sfârșit numele lui adevărat și nu mă refer la Sand, numele oferit bastarzilor născuți în sud, ci…

Game of Thrones ne-a amăgit sezonul trecut cu vorbele spuse în șoaptă de sora mai mică a lui Ned Stark pe patul de moarte din (ironic) Turnul Fericirii, dar acum aflăm în întregime confirmarea vechii teorii a cititorilor cărților A Song of  Ice & Fire cum că R + L = J. Dar apropo de Gheață și Foc… cei doi proaspăt “oficializați” ca rude, Aegon și Daenerys sunt prinși într-un moment incestuos după care iubitorii cărților au tânjit ani de zile… hai să-i zicem semi-incest că nu sunt chiar frați ca Jaime și Cersei! În drum spre nord, pe una din ultimele bărci rămase din flota lui Khaleesi și cu un Tyrion îngrijorat după colț, Dany și Jon vor să testeze cu adevărat dacă Mama Dragonilor chiar nu mai poate avea copii, într-o scenă semi-cenzurată de #BoatSex

Credibilitea relației lor nu e chiar cea mai solidă, dar Daenerys s-a arătat clar cucerită de puritatea neașteptată a lui Jon/Aegon, în timp ce fostul Snow n-a mai avut parte de ceva acțiune de când și-a pierdut virginitatea cu Ygritte în peștera de după Zid. El probabil s-ar fi mulțumit cu oricine, dărămite să refuze ocazia de a fi cu cineva ca Dany, a căror legătură a devenit și mai strânsă după Beyond the Wall. Cei doi trebuie să fie împreună de dragul poveștii, iar la ce presiune era pe actori ca relația să pară credibilă se poate spune că nu s-au descurcat deloc rău, mai ales că sezonul nu a avut 10 episoade la dispoziție ca să le mai coacă legătura.

RIP Zid


Piesele pentru ultimul sezon au fost așezate minuțios pe tablă, iar lucrul cel mai lăudabil pentru HBO e că nu ne-au lăsat gură-cască legat de reînvierea lui Viserion, așa că finalul episodului ne-a dat un alt moment de geek-out, cu the Night King călare pe noul lui dragon de gheață, pe care îl folosește să spargă zidul și să permită armatei lui imense să înainteze nonșalant în Westeros! Astfel avem un inamic fantasy demn de reputația serialului și o antagonistă nenorocită în persoana lui Cersei pentru a mai complica lucrurile până la final, în timp ce Gheața și Focul au în sfârșit parte de cântecul lor.

În concluzie

Game of Thrones își încheie al șaptelea sezon pe o notă forte, după câteva episoade mai inconsistente și merge aici o comparație cu Theon, care, la fel ca și serialul, a profitat de ocazia asta ca să-și recapete “bărbăția”. Ar fi fost culmea ca lui Euron să-i meargă mereu bine, iar mai tânărul Greyjoy pare că mai are puțin spirit în el, motivat fără îndoială și de iertarea primită din partea lui Jon. “Pentru Yara!”. 

The Dragon and The Wolf  a fost un capitol solid și o concluzie demnă de numele serialului, iar sezonul final se anunță mult mai spectaculos, cu lupte la scară mare, dueluri între dragoni și (sper) mai multe momente în genul “Hold the door!” din partea lui Bran.  Până la anul, Valar Morgulis!

Scor:

Review-uri pentru restul episoadelor din al șaptelea sezon:

Episodul 1 – Dragonstone 
Episodul 2 – Stormborn
Episodul 3 – The Queen’s Justice
Episodul 4 – Spoils of War
Episodul 5 – Eastwatch
Episodul 6 – Beyond the Wall

Sezonul s-a terminat și a lăsat fără îndoială un gol pentru cei care urmăresc cu interes  Game of Thrones, dar cu o mitologie atât de bogată ca cea a universului creat de George RR Martin, există nenumărate povești rămase doar la stadiul de mențiuni, așa că în perioada următoare voi mai revizita Westeros pentru capitole care nu au apucat să prindă viață în serial, dar au ajutat la clădirea Cântecului de Foc & Gheață așa cum îl știm cu toții! Primul pe listă va fi chiar Rhaegar Targaryen, tatăl biologic al lui Jon Snow, dar vor urma și articole despre Azor Ahai – prințul promis, Revolta lui Robert și multe altele!