Darren Aronofsky este unul din regizorii neconvenționali care lucrează în ziua de azi, mai bine zis atunci când lucrează pentru că omul nu ține cont de un anumit ritm când vine vorba de noi producții. De-a lungul timpului, el a venit cu filme care au ațâțat afinitatea criticilor, nu neapărat că momitul după Oscaruri ar fi fost scopul lui final,  forțând limitele unor narațiuni ambițioase care să-ți rămână arse în memorie ani de zile, finalul Requiem for a Dream fiind și acum (după 15 ani) capabil să te facă să te încolăcești defensiv în poziția fătului atunci când ți-l închipui.

Regizorul a fost ușor inconstant cu calitatea filmelor în ultimul deceniu, alternând producții de la raionul de chilipiruri (Noah) cu titluri solide ca The Wrestler și Black Swan, filme care ne-au și dat probabil cele mai bune roluri jucate vreodată de Mickey Rourke și Natalie Portman. Noul lui film se numește mother! și pe lângă faptul că Jennifer Lawrence va culege nenumărate nominalizări pentru rolul ei în timpul sezonului de premieri, filmul va aduce după el destulă controversă.


mother! este un film care nu se lasă cronicat ușor, în special pentru că mesajul lui inițial discret are nevoie de timp pentru a te face să realizezi ce se întâmplă de fapt, iar finalul relativ concludent poate fi stricat ușor dacă îl recomanzi cu prea multe detalii. mother! este povestea unui cuplu care trăiește izolat într-o casă mare și destul de veche, în care J-Law este soția mult mai tânără a unui poet care caută să-și regăsească inspirația pierdută, dar viața lor este împinsă într-un haos crescând atunci când încep să primească musafiri. Văzut ca un film obișnuit, mother! ar fi genul care te-ar putea aduce la exasperare din cauza comportamentului extrem de ciudat al personajelor și mai ales al nenumăratelor cadre close-up pe care Aronofsky insistă să le folosească. Văzut în sala de cinema, filmul poate deveni extrem de amețitor din cauza mișcărilor foarte bruște ale regizorului în timp ce camera e poziționată foarte invaziv în fața lui Jennifer Lawrence, care, spre meritul ei, ne dă una din cele mai impresionante și dureroase interpretări ale ei.

Voi menține review-ul relativ scurt, din cauza naturii “spoilery” a poveștii, dar voi continua cu intepretarea generală din spatele acțiunii imediat după scor, evident pentru a putea mesteca mai bine subiectul complex propus de Aronofsky. mother! este cu siguranță un film în care s-a pus foarte multă migală și gândire, un produs original cum rar se poate vedea în actualul climat dictat de consumerism, iar interpretările actorilor implicați (Lawrence, Bardem, cât și cuplul format din Ed Harris și Michelle Pfeiffer) sunt cu siguranță la înălțime, fiind imposibil să nu apară discuții legate de eventuale nominalizări. 

Viziunea lui Aronofsky este de lăudat în cazul de față, chiar dacă abordează niște teme divizante pentru cei care îi vor vedea filmul, iar interpretările vor fi foarte polarizante datorită opinilor generale ale oamenilor când vine vorba de subiectul central. mother! este un pic amețitor (la propriu) din cauza cadrelor foarte apropiate și abordează o tematică nu neapărat populară cu publicul larg, dar măestria regizorală și modul de a spune povestea îl fac unul din cele mai originale filme ale anului, dar nu unul pe care îl poți recomanda oricui. 

Scor:

Îmi place când un film își respectă statutul de “produs artistic”, iar cel din spatele lui face tot posibilul să vină cu idei creative prin care să stimuleze atenția spectatorilor. Nu voi dezvălui pas cu pas toate bătăile poveștii, dar de aici voi intra în câteva detalii pe care cei care vor să vadă filmul fresh ar trebui să le evite momentan… sau nu! Așa că de aici…

Încă aici? Bun! 
mother! este practic o reinterpretare stilizată a evenimentelor din Biblie așa cum le știm cu toții, în care Javier Bardem este Dumnezeu, iar Jennifer Lawrence este Mama (!) natură. El este mai bătrân și se exprimă de multe ori “pe căi misterioase”, în timp ce ea se luptă din greu să-i acomodeze urmăritorii care se înmulțesc alarmant și devin tot mai greu de controlat, în ciuda semnalelor pe care ea le dă.

Filmul ăsta este are un mesaj foarte puternic, în ciuda faptului că este o simplă alegorie a Bibliei, iar lipsa de răbdare te-ar putea face să părăsești sala înainte să realizezi ce se întâmplă de fapt. Toate evenimentele religioase majore sunt mascate metaforic de interacțiuni umane ușor de trecut cu vederea ca un conflict fratern sau o tanti cu un pic cam mult chef de “action”, sau de replici trecătoare care rezumă foarte bine ce s-a întâmplat cu omenirea de-a lungul timpului: la un moment dat, personajul lui Jennifer Lawrence, care se ocupa de redecorarea casei zicând că “am muncit foarte mult azi”, pentru ca “El” să replice “Yeah, right!”, conversații teoretice pe care le-ai putea accepta ca valabile între “cei” doi.

mother! e un film care își poate lăsa amprenta asupra spectatorului dacă i se oferă răbdarea necesară. El se arată ca un thriller cu elemente horror presărate tot mai intens spre final, dar are nevoie de puțină interpretare pentru a nu intra în comentarii de genul “ea era nebună și lui i se rupea”, iar Darren Aronofsky s-ar putea să fi creat unul din cele mai bune filme ale sale.