Netflix are o constanță surprinzătoare când vine vorba de producții originale, seriale ca Orange is the New Black, House of Cards sau Narcos țintuind oamenii în fața ecranelor ore în șir atunci când noi sezoane aterizează pe serviciul de streaming, dar un titlu în mod special trage foarte tare de o anumită coardă și se bate cu ușurință la titlul de cel mai bun serial al serviciului de streaming:

Stranger Things a fost creat de frații Duffer după ce au fost refuzați ca regizori ai noului IT, pe motiv că nu aveau destulă experiență, iar cei doi s-au concentrat apoi pe un serial care avea să combine toate elementele care au făcut anii ‘80 speciali, scenariul lor primind unda verde de la Netflix în mai puțin de 24 de ore.

Recap scurt – Sezonul 1

Primul sezon din Stranger Things a fost un throwback intens influențat de filmele lui Stephen Spielberg din anii ‘80 și cărțile lui Stephen King din aceași perioadă, unde un grup de copii de școala generală dau de o fetiță cu puteri deosebite, Eleven (Millie Bobby Brown), după ce unul dintre ei dispare în mod foarte misterios. Acțiunea avea loc în 1983 în liniștitul orășel Hawkins din Indiana, unde un laborator guvernamental a deschis o poarta intradimensională cu ajutorul lui Eleven. Sus-Jos-ul, așa cum l-au numit, a produs o creatură ruptă parcă din Alien-ul lui Ridley Scott…

… care a putut fi omorât doar cu puterile telekinetice ale micuței Eleven. Sezonul s-a terminat pe un ton relativ fericit, cu mai toată lumea în siguranță, dar cu Will Byers încă afectat de timpul petrecut în dimensiunea paralelă și Eleven dispărută odată cu Demogorgon-ul, dar nu de tot, după cum toată campania de marketing pentru al doilea sezon a avut grijă să ne informeze.

Un an mai târziu…

Stranger Things 2 reia acțiunea aproximativ la un an de unde ne-a lăsat primul sezon, chiar în pragul Halloween-ului, și cum frații Duffer sunt foarte atenți la detalii, bineînțeles că The Terminator apare pe anunțul unui cinematograf! De altfel, Stranger Things este unul din serialele care sunt lăudabile pentru felul în care aduc la viață o anumită perioadă, atât din punct de vedere al decorurilor care profită evident de bugetul consistent, cât și din cel pop-culture, în special prin cei patru copii extrem de atașați de Star Wars, Dungeons & Dragons sau mai nou Ghostbusters:


Per total, al doilea sezon din Stranger Things nu reușește să-l întreacă pe primul, în special din cauza unor prime episoade nu foarte încărcate de evenimente, care au avut și un ușor rol de world building, și chiar apucăm să părăsim un pic aparent liniștitul orășel Hawkins. Repercursiunile din primul sezon sunt evidente atunci când Will Buyers începe să aibă viziuni cu  un nou element supranatural, The Shadow Monster, o schimbare creativă a fraților Duffer față de antagonistul ultimului sezon, Demogorgonul. Noua amenințare pentru Mike, Dustin & compania reușește să implice toate personajele de care publicul s-a atașat în primul sezon, cu o nouă adiției party-ului celor mici, Maxine (Sadie Sink), o nou venită în Hawkins împreună cu fratele ei mega-cocal… Pardon! macho.

Așa cum ne-a obișnuit serialul și în primul sezon, copiii-actori își joacă extrem de bine rolurile, fiind credibili în momente dramatice, comici atunci când scenariul o cere (în special Dusty) și inspiră o empatie aparte atunci când lucrează ca un grup unit, lucru care se și întâmplă de multe ori. Stranger Things nu apasă totuși doar pe umerii lor, deși Millie Bobby Brown pare că și-ar putea conduce cu ușurință propria trilogie de filme, ci îi avem din nou pe Winona Rider și David Harbour înapoi în rolurile instabilei Joyce Byers și cel al șerifului Jim Hoper, alte două personaje cu care publicul poate rezona destul de ușor.

Smells like the 80s”

Sezonul al doilea din ST continuă pe aceeași formulă a predecesorului său, cu o atmosferă tensionată care pare că ar fi cel mai bun produs al anilor ‘80, deși a apărut decenii mai târziu, autenticitatea decorurilor și a tuturor obiectelor folosite fiind de invidiat pentru atenția la fiecare detaliu. Copiii trec prin noi probe, adolescenții explorează în continuare ceea ce înseamnă să te maturizezi, în timp ce adulții, acum cu Sean Astin (Lord of the Rings) între ei, nu mai scapă de conspirațiile guvernamentale care au acaparat atât de bine și primul sezon.

Stranger Things 2 ar fi putut atinge nivelul extrem de ridicat cu care a debutat, dacă nu ar fi fost despărțită povestea în două preț de câteva episoade. Asta a dăunat în mică măsură experienței generale, dar frații Duffer ne-au oferit cu siguranță un nou hit, iar Eleven și-a câștigat definitiv locul în rândul personajelor feminine puternice ca Lara Croft și Ellen Ripley, iar inevitabilul sezon 3 va aduna cu siguranță și mai mult hype în jurul lui!

Scor:





Advertisements