În sfârșit suntem în perioada aia! Și nu! Nu mă refer la Crăciun neapărat, ci la lunile premegătoare sezonului în care suflarea snobistă de la Hollywood e gâdilată de toate filmele “de Oscar” care urmează să apară. Până acum 2017 a fost mai degrabă un an plin de blockbustere cu bugete imense, dar acum începe o perioadă în care poți vedea și filme cu mai mult appeal critic decât genul Transformers (la care n-am rezistat mai mult de 20 de minute) sau Mumia.

Wind River este unul dintre candidații serioși pentru sezonul de premieri, nu în mică măsură datorită reputației câștigate de regizorul Taylor Sheridan pentru hitul său de anul trecut, Hell or High Water, un western modern care a fost discutabil unul din cele mai bune filme ale lui 2016, primind și o nominalizare la Oscar în sensul ăsta!

Regizorul își păstrează tonul sobru pentru noul său film, care este bazat pe evenimente reale, în care Jeremy Renner joacă rolul lui Cory Lambert, un vânător cu un trecut tragic din mai mereu înghețatul stat Wyoming. Cory, de altfel un individ extrem de capabil, se găsește în mijlocul unor evenimente extrem de suspecte când găsește cadavrul unei tinere undeva în pustietate, ca apoi să primească un rol mai activ în cazul respectiv după ce FBI-ul trimite o singură agentă la fața locului, pe Jane Banner (Elizabeth Olsen), a cărei lipsă de experiență e clară de la bun început.

Wind River are la bază întâmplări adevărate și scoate în evidență faptul că cetățenii ameri-indieni nu beneficiază de aceleași legi ca restul lumii, nenumărate cazuri de dispariții de persoane fiind lăsate nerezolvate în zonă datorită birocrației neconcludente. De altfel, filmul este al treilea dintr-o trilogie tematică despre Frontiera Americană scrisă de Sheridan, după Sicario și Hell or High Water!

Wind River este un thriller foarte bine construit, care stă pe umerii capabili ai lui Jeremy Renner și aspectul cinematic impecabil gândit de Sheridan, dar nu trebuie confundat cu un film de acțiune, chiar dacă are câteva scene violente care te-ar putea păcăli din trailere, în schimb tensiunea este construită încet, lăsând loc de suficiente interacțiuni care să-ți dea timp să rezonezi cu personajele, ba chiar și cu cele mai nenorocite dintre ele într-o oarecare măsură. Taylor Sheridan a creat un film cu un appeal foarte larg aici, și are într-un fel spiritul pe care l-am văzut în Hell or High Water, în sensul că nu alunecă nici spre comercial, dar nici spre exagerat de pretențios, explorând o regiune a Americii mai puțin băgată în seamă de Hollywood.

Cu o distribuție care își joacă rolurile foarte convingător, un mesaj social bine venit și calitatea cinematografică cu care regizorul ne-a obișnuit deja, se poate spune că Wind River este cu ușurință unul din filmele cele mai bune ale anului de până acum și nu ar trebui trecut cu vederea!

Scor:

Advertisements