Noua serie DC Rebirth Doomsday Clock pare una dintre cele mai curajoase mișcări recente în ceea ce privește un produs de entertainment, fie că ne referim la filme, cărți sau seriale. Nu doar că are corvoada de a continua una dintre cele mai apreciate romane grafice create vreodată, Watchmen, dar mai trebuie să o și facă într-un mod în egală măsură interesant și răbdător, fără să dezvăluie prea mult dintr-o dată, dar să facă așteptările lunare dintre numere să merite.

Doomsday Clock #1 a pus în mișcare crossover-ul DC/Watchmen fără să ni se dezvăluie prea mult: Rorschach s-a dovedit a fi un personaj cu totul nou, care lucrează alături (sau mai degrabă pentru) Ozymandias, Mime și Marionette sunt introduși pentru prima oară într-o lume în care par că se potrivesc perfect, în timp ce Superman visează moartea părinților săi într-un accident de mașină, o modalitate care dă peste cap un pic continuitatea DC dacă se va dovedi a fi adevărată, la fel ca și posibilitatea boy-scout-ului cu ochi albaștri de a visa, lucru care nu era foarte clar că îl poate face până acum.

Al doilea număr din Doomsday Clock continuă să păstreze spiritul romanului original cu lay-out-ul clasic de 9 panouri pe pagină, un stil pe care ilustratorul Gary Frank pare să se fi perfecționat, canalizându-l în linii mari pe Dave Gibbons (ilustratorul Watchmen), în timp Geoff Johns continuă să construiască subtil spre o poveste mult mai mare, dar după care vom avea de așteptat căteva luni bune ca să știm exact cu ce se mănâncă. Doomsday Clock este o maxiserie care se va lansa cu câte un număr lunar până în luna octombie a lui 2018, așa că momentele ”wow!” vor veni abia mai tărziu, deși numărul ăsta lasă o bombă neașteptată în ultimele panouri.

Comic-ul începe cu un flashback în care Mime și Marionette jefuiesc o bancă și sunt opriți de Dr. Manhattan, un moment care cu siguranță va servi unui storyline viitor. Înapoi în prezent, în 1992, 7 ani după finalul seriei lui Alan Moore, Ozzy, Rorschach și cei doi circari noi fac trecerea în zilele noastre, mai exact în actuala continuitate DC Rebirth, cu o paralelă politică subtilă la actualele probleme ale Americii: “lumea asta e mai avansată decât a noastră, dar în multe privințe este în urmă”, Geoff Johns chiar declarând că ultimele alegeri din State au influențat/inspirat mult Doomsday Clock, astfel făcându-se o paralelă puternică cu Watchmen, care la rândul ei a fost o carte care a aruncat săgeți spre climatul politic din anii ’80, când a fost scrisă.

Acest al doilea număr a avut totuși mai multe puncte de atracție decât teleportarea celor patru în “lumea deschisă de Dr. Manhattan”, iar după ce am stabilit care sunt cei mai inteligenți oameni de pe Pământ, Lex Luthor și Bruce Wayne, există timp chiar și de o mică glumă, cu Rorschach mâncându-i clătitele lui Batman!

Dar o întâlnire mai interesantă a fost cea dintre Ozymandias și Lex Luthor, două personaje aproape interschimbabile, inteligente și psihopate în egală măsură, a căror discuție e tăiată brusc de twist-ul pe care nu-l voi dezvălui aici, dar care face așteptarea de o lună până la numărul următor să pară mult prea lungă.

Doomsday Clock #2 construiește în continuare spre ceva interesant, dar într-un mod care necesită multă răbdare din partea cititorilor. Geoff Johns menține comic-ul său în continuare în parametrii optimi pentru o continuare Watchmen, iar lucrurile vor începe probabil să se miște mai mult cu numărul viitor.

Scor:

Advertisements

1 Comment »

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s