În 2008 , Marvel era un studio la început de drum care încerca să se lanseze pe spatele ajutorului financiar primit prin vânzarea drepturilor celor mai populari eroi ai lor. În urmă cu 10 ani, Spider-Man, X-Men și Fantastic 4 aveau deja propriile serii întipărite pe retinele fanilor de comics, iar labelul responsabil pentru crearea tuturor acestor personaje abia încerca să intre în mainstream cu Ironman, un erou secundar pentru cititori, dar adus la viață în mod exemplar de atunci wildcard-ul Robert Downey Jr.

Ironman a fost eclipsat din toate punctele de vedere în acel an de The Dark Knight, etalonul vremurilor pentru filme bazate pe benzi desenate, dar a reușit să deschidă poarta spre o lume mult mai mare, un univers comun spre care mai toate studiourile tind în ziua de azi. Acum, 10 ani și 18 filme mai târziu, Marvel nu mai e jucătorul mic de altă dată și continuă să domine genul cu un film care descoperă teritoriu nou și ne oferă încă un actor care va fi sinonim cu alter-ego-ul său pe viitor. La fel cum RDJ este Tony Stark/Ironman, tot așa Chadwick Boseman este 100% T’Challa/Pantera Neagră.

img_0991-3

Filmele “de origine” s-au înmulțit odată cu numărul mare de supereroi solicitați pentru propriile aventuri solo și, inevitabil, publicul s-a cam plictisit să vadă genezele unor personaje pe întreaga durata a unui film. Black Panther evită din fericire capcana asta și profită de faptul că a fost introdus în 2016 în Captain America – Civil War, astfel regizorul Ryan Coogler, cunoscut deja pentru alte două pelicule excelente, Creed și Fruitvale Station (pe care le recomand cu mare încredere!), are mai mult loc de joacă în sandbox-ul plin de potențial care este Wakanda, cea mai avansată națiune din Universul Marvel, dar care se ascunde în văzul tuturor sub o iluzie de modestie.

Black Panther, pentru cele două ore și câteva minute pentru care rulează, este un film extrem de încărcat de bunătăți pentru cititorii de benzi desenate. Ryan Coogler dovedește și de data asta că este unul dintre cei mai talentați regizori ai noului val și ne oferă aici o poveste cu puține lacune, multă acțiune și probabil cea mai bună distribuție cu actori de culoare adunată vreodată. Black Panther este All-Star Team-ul de la Barcelona ’92 adaptat pentru film și e imposibil să enumeri din cap toate numele grele la lucru aici fără să omiți unul sau două, dar la fel ca echipa de baschet a SUA de atunci, tot un Michael Jordan are cel mai mare impact și aici. Michael B. Jordan, numitorul comun din toate cele trei filme ale lui Coogler este unul dintre cei mai buni villaini pe care Marvel i-a avut, Erik Killmonger…

img_1004-1

… dar mai multe despre el mai târziu.

Lăudam mai devreme portretizarea lui T’Challa, regele moștenitor al Wakandei, jucat de Chadwick Boseman, atât de mult încât acum mi se pare ciudat să-l văd în interviuri cu accentul său normal de american. El este cimentul care ține filmul ăsta împreună și mare parte din firele narative sunt legate prin el, dar culmea! pe lângă Killmonger, Boseman are destule momente în care este eclipsat de ceilalți membrii ai distribuției, începând cu Andy Serkis, care revine în rolul lui Ulysses Klaue după Avengers -Age of Ultron și de data asta are un mixtape! sau de Shuri (Letitia Wright), sora tehno-genială a lui T’Challa, responsabilă cu crearea tuturor gadgeturilor din vibran ale lui Black Panther, dar și cu glumele pop-culture. Mereu intru la un film Marvel ușor convins că va trebui să înghit niște umor forțat, dar acum am răsuflat ușurat când am văzut că glumele au fost numai bine potrivite: cu măsură și de efect. Mesajul general al filmului nici nu i-ar fi permis lui Coogler să regizeze o comedie, el folosind Black Panther ca o bornă importantă pentru populația de culoare, salutând cultura africană și făcând chiar referire într-un flashback extins la mișcarea sinonimă, Pantera Neagră, care a avut loc în anii ’90, dar nu a ratat nici ocazia de a transmite și un mesaj politic sub forma unui citat memorabil:

Black Panther este un film care încearcă multe și în mare parte le reușește pe toate. Acțiunea este gândită în așa fel încât să nu avem un T’Challa antiglonț pe toată durata filmului, actul al doilea chiar ridicând miza așa cum MCU-ul s-a cam ferit în ultimii ani să o facă. Sigur, faptul că are un costum aproape impenetrabil ajută, dar personajul lui Chadwick Boseman este în primul rând om și abia apoi rege și supererou. Complexitatea lui se vede în relațiile cu familia lui, în felul în care se identifică cu predecesorii săi de pe tron și, nu în ultimul rând, în felul în care se oglindește cu antagonistul său, Killmonger. Marvel se fac vinovați de răufăcători sinonimi cu personajul principal, care o iau razna spre finalul filmului fără motiv, dar Michael B Jordan oferă aici un personaj deosebit, gândit în detaliu și executat perfect, iar filmul nu ar fi fost același fără el, chiar dacă M’Batu (Man-Ape în comics) a fost și el un nemesis neașteptat de reușit. Erik Killmonger este vasul folosit de Ryan Coogler pentru a întări faptul că oamenii de culoare nu mai sunt sinonimi cu supunerea, un mesaj care chiar și în 2018 mai trebuie reamintit. El o spune cel mai bine într-o scenă superbă dinspre finalul filmului, un citat pe care nu-l voi pune din rațiuni de spoilere, dar care cu siguranță va răsuna în pop-culture pentru mult timp de acum încolo.

img_1005

Black Panther este fără îndoială o realizare impresionantă pentru cei de la Marvel, un film care ne aduce un altfel de super-erou, un rege care trebuie să jongleze atribuțiile tronului cu diplomația internațională și activitățile sale de viitor Avenger, toate astea pe lângă respectarea tradițiilor superbei națiuni Wakanda, care este în sinea ei un personaj. Faptul că actorii își joacă rolurile atât de bine ne fac să vedem legături adevărate între cei prezenți pe ecran, de la dinamica lui T’Challa cu Shuri și mama lor (Angela Bassett), relația frumoasă, dar complicată, cu progresiva Nakia (Lupita Nyong’O) și nu în ultimul rând autenticitatea Dorei Milaje, gărzile regale conduse de Generalul Okoye (Danai Gurira), personajul meu preferat din întreg filmul.

Ryan Coogler își merită laudele pentru filmul superb pe care l-a creat și mesajul important pe care îl transmite. Cu succesul imens avut de Black Panther în primul său weekend de Box Office, se pare că vom mai vizita Wakanda mult și bine pe viitor, începând bineînțeles în luna aprilie, când fictiva națiune africană va aduna o parte din Avengeri, care vor fi față în față cu trupele lui Thanos! Chadwick Boseman și-a asigurat statutul de supererou de primă mână și, la fel ca în comics, ar trebui să ne așteptăm să devină o figură mult mai proeminentă în viitorul MCU-ului. Cât despre filmul său solo: trebuie văzut!

Scor:

img_1006

Advertisements

2 Comments »

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s