În ziua de azi, când vorbim de filme și mai ales de oamenii responsabili de crearea lor, puține nume sunt mai sonore decât Steven Spielberg! Regizorul american ne-a oferit de-a lungul anilor titluri clasice ca Saving Private Ryan, E.T. și Schindler’s List, cât și blockbustere nemuritoare ca trilogia originală Indiana Jones și Jurassic Park, dar pasiunea acestuia pentru divertisment pare nelimitată, implicarea lui mergând până la seriale și chiar gaming, cu seria Medal of Honor. Este oportun că domnul Spielberg este atât de versat în toate aceste domenii de entertainment, cel mai recent proiect al său implicându-le în egală măsură pe toate trei și purtând un nume care a fost “semnalul de luptă” pentru foarte mulți copii care au crescut în anii ’80 și ’90, trei cuvinte simple, dar care au modelat generații întregi și care și în ziua de azi au o însemnătate aparte:

Erneste Cline este autorul cărții cu același nume pe care Steven Spielberg o adaptează în noua sa tentativă de a reintra în sfera blockbuster-elor de la Hollywood, o carte care a avut un succes enorm datorită poveștii sale înțesate cu referințe pop culture, în care Wade Watts (Tye Sheridan), un puști din Columbus-ul distopic al anului 2044, încearcă să găsească enigmaticul “easter egg” lăsat în urmă de James Halliday (Mark Rylance), geniul creator al uber-experienței VR The Oasis, un joc multiplayer masiv, în care toți jucătorii pot să-și asume orice identitate, vehicul sau nebunie care le trece prin cap, fără să-și bată capul cu vreo problemă de copyright.

Ca un fan al cărții, am intrat în Ready Player One știind la ce să mă aștept, iar esența este păstrată în mare de Spielberg, cu aceeași competiție pentru Oul lui Halliday, care i-ar aduce câștigătorului peste 500 miliarde de dolari și control deplin asupra Oasis-ului. Așa cum era de așteptat, o porțiune imensă din materialul sursă a fost lăsată de-o parte, fiind imposibil să adaptezi o carte de 15 ore în puțin sub 2h și 30m. Schimbările aduse sunt totuși din cele mai potrivite, deși asta vine în detrimentul caracterizării majorității personajelor, atât ca indivizi, cât și ca grupuri, Ready Player One suferind un pic la “capitolul” relații sudate cam brusc și prietenii formate pe repede înainte. Competiția în sine este mult mai scurtă și simplificată în varianta cinematică, dar într-un mod care favorizează spectacolul vizual și recreează scene mult mai reprezentative pentru cultura populară decât și-ar fi permis cartea vreodată să o facă.

Ernest Cline a fost cel mai probabil privat de dreptul de a folosi multe nume din gaming, film și TV în cartea sa din motive legale, dar un titan de marca lui Spielberg a remediat problema asta și a reușit să aducă împreună simboluri clasice ca Delorean-ul din Back to the Future, robotul din The Iron Giant, motocicleta din Akira, pe King Kong și multe altele, fără să se flateze de unul singur, limitând la maxim elemente din propriile filme. Ready Player One este un deliciu vizual, iar toate personajele și avatarurile iconice sunt aduse la viață impecabil, chiar dacă trailerele dădeau impresia că realitatea virtuală din Oasis ar fi părut un pic obositoare, dar nu este deloc cazul de așa ceva, ba din contră! Momentele în care personajele se perindă prin lumea reală te fac să vrei să reintri cât mai repede în jocul creat de Halliday.

Ziceam mai devreme că povestea este dată un pic pe repede înainte, mult în detrimetul dezvoltării organice a personajelor, iar asta ar putea crea confuzie în rândul spectatorilor, fiind ușor de bănuit pe cineva că ar putea fi duplicitar, ținând cont de timpul restrâns de interacțiune între personaje, dar la fel ca în carte, băieții buni sunt cusuți cu ață albă, la fel ca cei răi, conduși de Nolan Sorrento, jucat excelent (așa cum ne-a obișnuit) de Ben “Mendo” Mendelshon, șeful corporației neoportun numite Innovative Online Industries, sau…

IOI este principalul adversar al lui Wade și a prietenilor săi în găsirea Oului, aceștia beneficiind de cel mai nesimțit avantaj posibil: bani! Foarte mulți bani! Nu pot să nu mă gândesc că IOI este echivalentul din ziua de azi a marilor studiouri de gaming care abuzează de microtranzacții în jocurile lor, stricând farmecul natural al unei competiții care ar trebui câștigată corect, în cazul de față cunoștințe dintre cele mai obscure despre filme, seriale sau jocuri.

Ready Player One este un film care folosește abuzul de referiri pop culture în avantajul său, iar Spielberg își regăsește forma de altă dată când vine vorba de producții grandioase, aducându-ne o experiență distractivă și un act final excelent, balansând bine momentele dramatice (cu un omagiu superb adus via Gigantul de Fier) cu cele comice, dar unele personaje sunt dezavantajate de graba cu care povestea trebuie împăturită, doar Art3mis, personajul Oliviei Cook, de una singură cerându-și practic propriul film, prestația ei fiind ușor știrbită de lipsa de personalitate pe care Arty a avut-o în carte, la fel ca de altfel și Wade sau Aech.

În final, Ready Player One este cu siguranță o revenire în formă a lui Spielberg, condimentată de coloana superbă a lui Alan Silvestri, care s-a achitat admirabil de sarcina de a omagia atâtea titluri îndrăgite, iar filmul ăsta merită să fie văzut pe un ecran cât mai mare, ba chiar de mai multe ori pentru a încerca să găsești cât mai multe personaje și referiri pop culture cu putință. Nu pot totuși să nu recomand cartea în paralel, mai ales pentru cei care vor să știe toate detaliile care nu a avut loc în draft-ul final, iar filmul Ready Player One primește un:

Advertisements

1 Comment »

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s