Avengers – Infinity War s-a lansat de două săptămâni și calcă în picioare record după record! Lumea merge în turmă să-l vadă, iar cei care l-au văzut deja o dată, de două sau de 14.000.605 ori (wink*) încă se adună după urmările acelui final. În cazul în care ești unul din cei 12 oameni de pe Pământ care nu au văzut încă filmul, am aici un Review (Spoiler Free), dar și un Spoiler Review pentru cei care știu deja tot ce s-a întâmplat! Proporțiile filmului și numărul imens de personaje aveau mereu să facă al treilea Avengers un punct de interes imens pentru public, dar elementul care a legat totul frumos cu o fundă roșie, sau mov, este Thanos, Titanul Nebun, care a reușit să rupă definitiv blestemul personajelor negative mai puțin memorabile al MCU-ului.

Sunt 10 ani de când Marvel ne aduc filmele astea și după atâta timp formula lor s-a perfecționat pentru a satisface un public cât mai larg: acțiunea, umorul și miza în general scăzută au făcut totul accesibil pentru mergătorii de rând la cinema, dar un lucru a lipsit, cu mici excepții, mai mereu: un antagonist pe măsura eroilor. Vezi tu, blockbusterele au fost dintotdeauna spectacole vizuale și aventuri conduse de personaje carismatice, care să rezoneze cumva cu persoane de toate vârstele, dar francizele cu adevărat memorabile sunt cele în care protagonistul și-a găsit un adversar pe măsură, o oglindire egală a tot ceea ce el (sau ea) nu e! Vorbim aici de Darth Vader, de Voldemort, Joker-ul lui Heath Ledger sau Zod-ul jucat de Terrence Stamp, ale căror portretizări ne-au făcut să ne fie greu să-i urâm, dând naștere unui conflict interior care nu ar trebui în mod normal să aibă loc. Toate aceste personaje sunt iconice nu pentru că au fost un sac de box pentru eroii poveștilor, ci pentru că au oferit ceva care ne-a făcut să rezonăm cu ei, ca durerea personală a lui Vader, eleganța lui Hans Gruber sau pur și simplu farmecul (aș zice nemuritor, dar parcă nu merge) toxic al lui Heath Ledger.

giphy
Orice scuză e bună să-l pomenești pe Heath! Ce actor! (photo: Warner Bros.)

Infinity War merge tocmai pentru că personajul lui negativ este mai mult decât un colos fără minte pus pe dărâmat clădiri. Merge pentru că nu vrea să stea pe vreun tron și să domine lumea. Also merge pentru că Josh Brolin este un actor extraordinar, dar asta e altă poveste! Thanos este personajul care în cele din urmă a revigorat universul Marvel, așa cum Loki, The Vulture sau Erik Killmonger au făcut-o doar sporadic. În materialul sursă, Thanos este tot un personaj complex, în linii mari asemănător cu portretizarea lui Josh Brolin, dar motivat diferit. El este ceva mai arogant, defect care stă mereu la baza înfrângerilor lui, dar este împins de la spate de o cu totul altfel de chemare: vrea să impresioneze o fată! Sună cam aiurea, deși nu vorbim de orice duduie, ci de întruchiparea fizică a Morții, pe care titanul vrea să o impresioneze cu orice preț, iar uciderea a jumătate din univers pare ceva mai ușor pentru el de făcut decât să ia un buchet de flori. În film, lucrurile stau cu totul altfel, unde originea lui păstrează un impact puternic.

Thanos provine de pe Titan, o lume frumoasă, după cum zice chiar el, dar cu aceeași problemă ca mai toate planetele: “prea multe guri de hrănit, prea puțin de împărțit”. Frații Russo au luat decizia inspirată de a-și face antagonistul în personajul principal al filmului, iar după cât de mult îl vedem pe ecran și cât de bine este caracterizat, titlul ar fi putut fi cu ușurință Thanos – Infinity War. Desigur, orice film inspirat de benzi desenate va cere să se dea găuri în el pentru a explica diverse lucruri, iar una din cele mai plauzibile întrebări a fost dacă Thanos a fost cam reținut în bătăliile lui!

El deține de la bun început Piatra Puterii, una de care Guardians of the Galaxy ne-a spus că poate rade o planetă print-o simplă atingere, dar flashback-ul și vorbele legate de trecutul lui plin de genocid mă fac să văd lucrurile altfel. Thanos dorește să înjumătățească populația universului, dar acum nu o va mai face chiar oricum. Într-o scenă care are loc cu două decenii în urmă, Thanos o ia pe Gamora de pe planeta ei și își pune armata de Chutauri să radă populația în voie. Cei doi vorbesc mai târziu despre tristul eveniment, când titanul spune că locul respectiv este acum un paradis, în care locuitorii “au burțile pline și cer senin”.

Odată cu campania lui de colectat pietre prețioase, Thanos și-a schimbat complet modul de operare. Sigur, discipolii lui, Ordinul Negru, sunt dispuși să omoare fără niciun stres, dar “tăticul” lor e mai multidimensional de atât! Deși mânuiește probabil cea mai mare forță din univers, el ia personal doar 4 vieți, fiecare (oarecum) motivat. Îl omoară pe Heimdall pentru că îl sfidează și îl trimite pe Hulk pe Pământ, pe Loki pentru că încearcă să-i înfigă un cuțit în gât, în timp ce Vision și Gamora sunt sacrificați ca singura metodă de a obține pietrele, ultima fiind aruncată de pe altarul din Vormir cu mare durere interioară. Astfel, Thanos arată că țelurile lui au evoluat, acum genocidul barbar nemaifiind o opțiune, în schimb optând pentru varianta miloasă, după cum o zice el, prin care ar putea eradica trilioane de suflete într-o clipită, fără durere.

img_1905-1
photo: Marvel Studios

Dar să revenim un pic la Gamora și la cât de importantă este ea pentru Thanos, dar și pentru poveste. Titanul a tot apărut în ultimii șase ani pe marele ecran, dar mai mult rânjind din culise, iar primul Guardians of the Galaxy a reușit să-l țină în văzul lumii ceva mai mult. Atunci publicul a fost doar ațâțat cu prezența lui, ca să vedem că și Ronan, un kree extrem de puternic, se temea de el, mai ales că “i-a alienat fiica preferată, Gamora”. Extraterestra verzulie nu a fost singura “fiică” a lui Thanos, Nebula jucând la rândul ei un rol proeminent. Cele două s-au reunit și în al doilea volum Guardians, unde aflăm că în timp ce Gamora primea mereu tratament preferențial, Nebula avea câte o bucată din corp înlocuită cu piese când Thanos era nemulțumit de ea. Dinamica disfuncțională de familie nu avea cum să se oprească în Infinity War, unde cele două surori variază de la “Gamora mea” la “o risipă de piese”, publicul fiind pus clar la punct cu preferințele titanului. Deci Thanos, cea mai puternică ființă din univers (după cum îl numește Bruce Banner), și-a sacrificat ființa cea mai dragă lui pentru un scop mult mai mare decât el!

Și nu este asta caracteristica cea mai de seamă a unui personaj negativ bine pus la punct? Credința necondiționată că are în totalitate dreptate?

img_1900
photo: Marvel Studios

Thanos este un personaj tragic până la capăt, un colos de om care, în cele din urmă, a pierdut totul, așa că din pierderile lui personale și-a găsit înțelepciunea de a face un sacrificiu mult mai mare decât el însuși. Cultura populară nu a dus lipsă de personaje negative bine intenționate, iar cel mai aproape de Thanos îmi vine în minte incredibilul roman grafic al lui Alan Moore, Watchmen! Respectiva miniserie a ieșit acum mai bine de trei decenii și un spoiler alert ar trebui să fie așa și-așa, dar cum nu toată lumea e la curent în limba română cu benzile desenate de înaltă calitate, să zicem că Thanos seamănă foarte mult cu antagonistul acelei povești incredibile, iar ideologia lor altruistă transcende orice noțiune a timpului!

img_1902
photo: DC Comics

Sigur, Watchmen are o oarecum binemeritată continuare în plină desfășurare și îmi cer scuze că am de recuperat la capitolul review-uri cu cele mai recente două numere Doomsday Clock:

Doomsday Clock (Numărul 1/12) | Review

Doomsday Clock (Numărul 2/12) | Review 

… dar asta îl face pe Thanos un personaj cu atât mai interesant, faptul că trebuie să așteptăm cel puțin un an pentru a vedea dacă planul lui va rămâne permanent, dacă se va găsi o forță și mai mare care să răstoarne “echilibrul” pe care l-a stabilit sau dacă Răzbunătorii vor realiza acel unic final fericit de care Doctor Strange pomenea.

Josh Brolin a reușit cu siguranță ceva deosebit cu portretizarea titanului nebun! Thanos este un personaj negativ atât de bine conturat încât mergătorul de rând la cinema va fi din oficiu obligat să se întrebe dacă extraterestrul movuliu a fost cu adevărat antagonistul poveștii! Filozofia de viață (și de moarte) a lui Thanos va rămâne un subiect interesant pentru viitorul apropiat, iar eu, personal, nu pot să promit că ăsta va fi ultimul articol care va fi centrat în jurul lui! Thanos este momentan unul din cei mai buni villaini proveniți din mediul benzilor desenate, iar prezența lui dominantă este cu siguranță una din cheile succesului financiar al Infinity War.

De regulă nu închei articolele mele cu întrebări filozofice sau existențiale, dar de dragul artei, v-aș întreba pe voi, cititorii, dacă ați avea de ales între a sacrifica jumătate din viața de pe Pământ pentru a asigura bunăstarea planetei și ignorarea deplină care ar duce în câțiva ani la apocalipsă, ce ați alege?

img_1904
photo: Marvel Studios

Ar fi culmea! Nimeni nu ar trebui să fie pus în situația de a alege așa ceva! Doar avem lideri de țări/super-puteri care să ia deciziile astea pentru noi! Unde e Thanos când ai nevoie de el? Din păcate, îl vom revedea doar la sfârșitul lunii aprilie din 2019, când o eventuală înfrângere a lui s-ar putea să fie la fel de devastantă ca victoria lui de anul ăsta!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s