Zvonuri legate de o apariție solo a lui Venom, unul din cei mai cunoscuți antagoniști ai lui Spider-Man, au început să circule încă de acum 6-7 ani, într-o perioadă când Tom Holland era încă în școala primară, iar Andrew Garfield abia se obișnuia cu rolul lui Spidey. Tentativele mai mult sau mai puțin reușite ale celor de la Sony de a-și crea propriul univers cinematic au făcut totuși fanii personajului să aștepte mult și bine până să vadă o nouă versiune a simbiotului, una care să mai spele gustul amar lăsat de Topher Grace în Spiderman 3, iar acum, ca să vezi, chiar avem un film Venom și… să zicem că are câte un pic din toate!

venom-poster-6-913-1864x936

Venom este de genul de film căruia o sută de oameni i-ar putea da notă maximă, în timp ce altă sută l-ar scălda în mocirlă, iar ambele sute ar avea motive perfect plauzibile pentru alegerile lor. Dar să o spunem drept, nici Venom nu a avut premiza ideală când și-a primit propriul film, mai ales din prisma faptului că e un personaj a cărui prezență depinde 100% de Spider-Man, ale cărui drepturi sunt acum – mai mult sau mai puțin – în curtea celor de la Marvel, așa că regizorul Ruben Fleischer (Zombieland) a avut de reglat foarte mult la filmul ăsta care, deși nu e unul bun în adevăratul sens al cuvântului, are momentele lui de strălucire, nu în mică măsură datorită lui Tom Hardy, care dă totul în rolul lui Eddie Brock.

Începutul filmului e cel care trage foarte mult Venom în jos. De regulă o porțiune care ar trebui să pună spectatorul în temă cu ce are de-a face și să arate o mostră convingătoare din ce urmează, debutul lui Venom e un prilej perfect să ațipești vreo 45 de minute dacă ai avut o zi grea. Practic, mai nimic nu se întâmplă până în momentul în care Eddie și simbiotul fac cunoștință, iar editarea până la acel moment e probabil cea mai dezastruoasă pe care am văzut-o în ultimii ani. Lucrurile încep totuși să se schimbe când începem să avem de-a face cu Venom, care arată foarte comic-accurate. Relația de Jekyll & Hyde dintre Eddie și simbiot este de departe cel mai interesant aspect al filmului, iar Tom Hardy se aruncă din plin în nebunia pe care rolul ăsta o presupune. N-am fost niciodată un fan al accentului american al actorului, dar body language-ul lui de aici nu doar că e intens, dar oferă destule momente care să te facă să râzi.

Hardy e de apreciat pentru munca depusă în crearea lui Venom, un rol extrem de dificil prin natura lui duală, care îl face pe actor să aibă nenumărate dialoguri, practic, cu el însuși, iar felul în care îi reușește eclipsează total celelalte personaje. Distribuția secundară nu primește cu siguranță atenția de care avea nevoie, chiar și Michelle Williams, care e câștigătoare de Oscar, fiind foarte ușor de trecut cu vederea, ca să nu mai vorbim de unidimensionalul Carlton Drake, jucat de Riz Ahmed, care e total pe lângă subiect și nu are pic de convingere aici cu planul lui de doi bani. Filmele bazate pe benzi desenate provin dintr-o sursă cu decenii de istorie și personaje cu baze imense de fani dedicați, deci e de la sine înțeles că nu e suficient să ai un protagonist interesant înconjurat de oameni de carton pentru a avea un film bun. Se zvonește că Venom a fost ușurat de vreo 45 de minute de conținut pentru a facilita un rating scăzut, iar asta se vede, atât în scenele de acțiune destul de cenzurate, cât și în dezvoltarea extrem de străvezie a unor personaje.

Părea aproape sigur că vom avea un nou film R-Rated bazat pe o proprietate Marvel Comics, în care să-l vedem pe personajul titular dezlănțuit fără ezitare să devoreze organe și să decapiteze inamici incapabili să se apere în fața sălbăticiei lui, dar până la urmă ne-am trezit cu un film by-the-numbers care va sta în picioare doar prin prisma evoluției excelente a lui Hardy. De fapt, dacă stăm să ne gândim bune, filmele după comics orientate către un public mai matur nu prea au avut succes financiar în ultimii ani, nu?

Venom chiar e un fenomen ciudățel! Văzând campania de marketing n-am fost deloc convins de potențialul lui, exceptând câteva momente, iar după primele 30-40 de minute mi-am dorit să-l urăsc cu ardoare și să-l desființez, dar dinamica om/simbiot dintre Eddie și Venom chiar m-a făcut să cred că aici, undeva ascuns între elementele de duzină, chiar ar putea exista un film bun. N-am primit #TheSnyderCut pentru Justice League, dar chiar aș vrea să vedem versiunea definitivă pentru Venom. Filmul și personajul chiar au potențial, dar nu în starea actuală, care aduce mai mult cu un spin-off apărut pe vremea trilogiei Spider-Man a lui Raimi, motiv pentru care o să-i dau un:

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s