A trecut mai bine de un an de la ultimul film DC pe care l-am avut, timp în care rivalii de la Marvel au venit cu nu mai puțin de trei (Black PantherAvengers – Infinity War și Ant-Man & The Wasp), primele două aducând cu sine încasări record și apreciere unanimă din partea fanilor. La DC, în schimb, lucrurile nu au fost mereu atât de bine organizate si, drept urmare, filmele lor au avut mereu de suferit, atât critic, cât și financiar, cu Batman v Superman, Suicide Squad și mai ales Justice League resimțind asta unde doare mai tare, la profituri, așa că o schimbare era necesară.

Aquaman e prima încercare de soft reboot a celor de la DC, care va continua în anii următori cu Shazam, Wonder Woman 1984 și încă neintitulatul film Joker cu Joquin Phoenix în rolul principal. La cârma epicului acvatic a fost pus James Wan, regizorul mai mult decât capabil al celor două filme din seria The Conjuring, dar chiar și cu o singură viziune care să poarte filmul înainte, producția lui Aquaman a fost una destul de îngreunată, durând mai bine de trei ani, dar chiar și așa, iată-l! E aici și se prezintă , aș zice, surprinzător de bine.

La capitolul filme cu supereroi ne-am făcut deja plinul cu povești de “origini”, deci faptul că Arthur Curry a fost deja introdus în Justice League a fost un avantaj ca să nu petrecem prea mult timp cu elemente de fundal. Știm cine e această versiune a lui Aquaman, am văzut ce poate împotriva lui Steppenwolf și cred că mai toată lumea e mulțumită cu el. Jason Momoa nu arată deloc ca supereroul subacvatic din comics, dar asta nu contează deloc pentru că rolul i se potrivește perfect: e o adevărată plăcere să-l vezi cum își aruncă inamicii dintr-un perete în altul, dar și să vezi ce are de zis când stă la o bere cu tatăl lui. Călătoria lui e pusă bine în valoare aici, deși ca spectator trebuie să primești câteva linguri pline de expozițiune, dar per total se respectă acel concept de “Călătorie a Eroului”, iar Arthur evoluează pe parcursul filmului de la un meta-om căruia îi place o viață lipsită de complicații, la un adevărat pretendent al tronului Atlantidei care să mențină pacea între cei din adâncuri și cei de la suprafață. Și apropo de Atlantida…

Celebrul tărâm subacvatic este adus la viață aici în cel mai spectaculos mod posibil! James Cameron a avut mereu ambiția de a crea un epic pe fundul oceanului și probabil o va face cu continuările Avatar, dar James Wan i-a luat-o înainte. În Justice League am avut parte de o mică mostră, dar Aquaman explorează de data asta fără reținere tot ce putem găsi în Cele Șapte Mări. Ziceam că avem o suprasaturație de “origini” pentru supereroi, dar asta se prelungește la mai mult de atât. La un moment dat te saturi să tot vezi New York-ul amenințat de distrugere, așa că pentru a menține lucrurile fresh e bine să vezi lucruri noi, fie cu o miză mai mare (Infinity War), fie o perioadă de timp încă neexplorată (Wonder Woman) sau pur și simplu o locație fictivă cu multă personalitate ca Wakanda (Black Panther) sau, acum, proaspăt descoperita Atlantida.

Folclorul este foarte bogat în Aquaman, atât de mult încât filmul pare că a comprimat suficient material și pentru o continuare. Conflictul principal vine de la nou găsita rivalitate dintre Arthur și Orm, fratele lui vitreg, care vrea să unească toate triburile subacvatice și să declare război celor de la suprafață. Orm este jucat de colaboratorul lui James Wan din seria The Conjuring, Patrick Wilson, și el a fost, culmea, pentru multă vreme un favorit fan fiction pentru rolul lui Aquaman pentru că seamănă foarte mult cu varianta din benzi desenate a lui Arthur Curry. Dar și în rolul negativ, el primește destulă atenție încât să devină unul din antagoniștii mai buni ai actualelor filme DC. El începe filmul obtuz și are rol cam mare de narator, dar crește destul de mult până spre bătălia epică de la final, iar costumul lui e cât se poate deperfect și comic-accurate, la fel ca toate celelalte de altcel. Orm nu e singurul villain al filmului totuși, James Wan găsind o cale să ni-l aducă si pe Black Manta la viață, cu tot cu un costum super comic-accurate. S-ar putea spune că putea fi păstrat pentru Aquaman 2, dar el are o prezență foarte cool și nu trage cu nimic filmul în jos.

De fapt, nu se poate spune de multe lucruri că trag filmul în jos, în afară de cantitățile prea mari de expozițiune servite nonșalant și dialog de multe ori prea pompos de genul “Vulko, consilierul meu loial de atâția ani, ce sfat măreț îmi dai de data asta? bla bla bla”, sunt foarte multe exprimări de genul ăsta. Chiar și Mera, care (suprinzător) nu este aici doar pentru publicul masculin, mai cade în păcatul ăsta și de multe ori ne explică lucruri de care probabil ne-am mai fi dat seama singuri. Ea a fost gândită totuși după modelul Wonder Woman și nu e acolo doar pentru decolteu, ci o vedem luptând cot la cot cu Arthur și chiar are o implicare egală cu cea a lui Aquaman până la finalul filmului. Mai multă Mera, vă rugăm!

În toată campania de marketing, filmul a promova ideea de “ce poate fi mai mare decât un rege?”, întrebare al cărei răspuns este “un erou”, și produsul final oglindește cu exactitate aspectul ăsta. Arthur Curry își acceptă călătoria de la surfer-bro băutor de whiskey la surfer-bro băutor de whiskey cu simț de răspundere. Momoa e Aquaman orice ar spune lumea și paradisul subacvatic al Atlantidei cere practic să fie explorat mai mult pe viitor, iar la câte semințe a plantat James Wan aici, cu siguranță are balta pește!

 

 

Advertisements

1 Comment »

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s