Nu poate fi ușor să copilărești în exil, să-ți trăiești fiecare moment din viață pe fugă, alături de un frate abuziv și auzind permanent că de fapt ar fi trebuit să petreci timpul acela într-un palat, cu un întreg ținut la picioare. Asta a fost copilăria lui Daenerys Targaryen, o copilă firavă, sortită să fie o monedă de schimb pentru ca Viserys, fratele ei, să revendice cândva tronul creat cu foc de dragon de Aegon, strămoșul lor, cel care a unit pentru prima dată Cele Șapte Regate prin “Foc & Sânge”, motto-ul Casei Targaryen, și a creat dinastia care s-a încheiat odată cu moartea lui Aerys al II-lea, Regele Nebun!

Aerys a căzut la mâna Regicidului, Jaime Lannister, după ce a înnebunit și le-a cerut supușilor lui să ardă Debarcaderul Regelui, “să-i ardă pe toți!”, iar după cum o veche vorbă spune, “sângele apă nu se face”… Daenerys a coborât din ceruri călare pe dragonul ei de încredere și, contrar tuturor faptelor bune pe care le-a săvârșit în ultimii ani, i-a împlinit ultima dorință a tatălui ei.

Regina Nebună s-a născut!

Game of Thrones a intrat din plin în Endgame-ul său! După aproape un deceniu de intrigi politice, decesuri a nenumărați favoriți ai fanilor, lupte grandioase și foarte multe momente extraordinare, Ultimul Război a venit și s-a încheiat aproape înainte să înceapă! Dar până să ajungem acolo…

Un mic rezumat

După ce și-a pierdut un dragon la mâna lui Euron Greyjoy și și-a văzut cea mai bună prietenă decapitată în fața ochilor, Daenerys Targaryen s-a întors la Dragonstone pentru a pregăti ultimul ei asediu pentru tron. Departe de ținuta impecabilă cu care ne-a obișnuit până acum și cu părul lăsat să curgă în voie, e aparent că Mama Dragonilor nu mai e la stadiul de diplomație.

Varys, Maestrul Șoaptelor, vede asta și încearcă să-l propună pe Jon Snow rege printr-o serie de scrisori trimise către contactele lui. Tyrion îl pârăște aproape fără ezitare, iar eunucul, un aliat important până atunci este redus la scrum de flăcările lui Drogon. Dany încearcă să se asigure că încă îl are pe Jon ca iubit, nu doar ca supus, dar, veșnic un boy-scout, acesta dă de înțeles că nu e de acord.

Înainte ca porțile capitalei să se închidă, Arya, Sandor Clegane și Jaime, acesta din urmă ajutat de Tyrion, reușesc să intre în Debarcader. Porțile se închid, iar membrii Companiei de Aur își iau pozițiile defensive! Cersei privește încrezătoare cum armata ei o apără pe uscat, în timp ce Euron asigură tot ce ar putea veni dinspre apă.

Daenerys apare însă din ceruri, călare pe Drogon și cât ai clipi scufundă întreaga Flotă de Fier și transformă în cenușă Compania. Armata Lannisterilor predă armele, iar clopotele capitulării sună! O victorie ușoară și o zi glorioasă pentru Daenerys Targaryen, care își revendică moștenirea!

Doar că ea nu mai vrea asta! Ea vrea să purifice totul și să construiască de la zero! Călare pe Drogon, Daenerys arde întreg orașul, odată cu nevinovații din el. Jaime încearcă să ajungă la sora lui, dar este încetinit de Euron, pe care îl ucide. Ajutată spre ieșire de Muntele Clegane și de Mâna ei, Qyburn, ei sunt întâmpinați de Câine, care își înfruntă fratele mai mare până la moarte. Jaime și Cersei încearcă să scape, dar sfârșesc împreună sub dărâmături, în timp ce afară Arya încearcă să salveze cât mai mulți oameni, iar Jon își ține cu greu oamenii în frâu. Odată eroina Cântecului de Gheață și Foc, ea este acum pe un drum de la care aparent nu mai există cale de întoarcere.

Dany pare tiranul care stă acum în calea păcii, dar nu ea este adevăratul antagonist al Game of Thrones, ci băieții ăștia doi:

David Benioff și D.B. Weiss sunt creatorii serialului HBO, iar cei doi au lucrat îndeaproape cu George RR Martin, cărțile autorului servind ca un blueprint perfect pentru un serial cu o poveste atât de ambițioasă. În cele din urmă, show-ul a ajuns cărțile din urmă și totodată au apărut și inconsistențele: în modul în care personajele se deplasează în stil Star Trek, în felul în care sunt construite anumite momente, dar mai ales prin pay-off-urile care, mai nou, nici nu mai vin (mă gândesc aici la Bran), nu doar că nu au finalitatea dorită.

The Bells a fost un episod, de altfel, foarte frumos! Am văzut mult lupte în Game of Thrones, dar niciodată un astfel de asediu, cu trupe marșând prin străzi populate. Expertul skirmish-urilor, Miguel Sapochnik a revenit să regizeze o nouă bătălie grandioasă și, în ce privește spectacolul, ne-a oferit un episod extraordinar, mai ales prin felul în care a purtat camera prin mulțime, unde am putut vedea cu adevărat ce miză este la mijloc, dar în cele din urmă a fost tras în jos de un scenariu necopt și un twist care avea nevoie de mai mult timp pentru a fi realizat cu convingere.

Suntem făcuți să credem că Daenerys a avut o serie lungă de factori declanșatori: că Sansa nu a acceptat-o, că nordicii n-au venerat-o instant, că Jon e și el un posibil pretendent la tron, urmate de pierderile lui Jorah, Rhaegal și Missandei, pe lângă jumătate din trupele ei la mâna armatei morților. Ce-i drept, pierderi importante, dar niciuna din ele nu a prezis clacarea lui Dany la o asemenea scară! Creatorii serialului menționau în making of-ul episodului că odată văzând Fortăreața Roșie, ea și-a amintit cum a fost construită de familia ei și că a fost luată cu forța, iar asta au făcut-o să o ia personal. Un scenariu credibil? Sigur, dar cu suficientă pregătire care să ne aducă în punctul ăsta. Un villain născut prin căderea în dizgrație este mereu unul interesant, dar Daenerys avea nevoie de mai mult set up și probabil de încă două-trei episoade care să facă transformarea în Regina Nebună un lucru așteptat, nu un truc scos din joben.

Am lăudat deja regia lui Miguel Sapochnik, care știe să combine scene la scară mare cu momente discrete și detalii semnificative. Ultimul Război s-a purtat pe uscat, în apă și în aer, dar totul a fost povestit cu minim de cuvinte de privirile lui Cersei, care a renunțat la straiele de doliu și a revenit la roșul aprins al Casei Lannister. Au fost trei momente cheie, marcate subtil, dar care arată cât de bună actriță este Lena Headey: privirea plină de încredere de dinaintea luptei, o mică ezitare când a aflat că toți scorpionii au fost distruși și, în final, privirea disperată din momentul în care a a realizat că totul este pierdut.

Cersei a primit toată ura fanilor în ultimii ani, jucându-și excelent partea, dar, contrar tuturor aștptărilor, ea a reușit să trezească un dram de empatie în ultimele ei momente, plângând ca un om normal înainte să fie strivită sub dărâmăturile castelului. Ea a plecat de pe lume exact așa cum a venit, alături de fratele ei geamăn, care, slavă Celor Șapte Zei, i-a închis gura lui Euron, care a fost oaia neagră a acestor ultime sezoane – așa cum oamenii lui i-au construit o mie de nave peste noapte, așa le-a și pierdut!

Nu în ultimul rând, am apucat să asistăm la mult așteptatul Cleganebowl! Conflictul fratern care mocnea încă de când erau copii s-a desfășurat în cel mai spectaculos mod posibil, cu Sandor și hidosul Gregor luptând până la moarte pe scara ce ducea spre cer. Așa cum era de așteptat, fiecare lovitură a celor doi s-a auzit ca un tunet, iar Câinele a fost aproape să aibă aceeași soartă ca Oberyn Martell. Muntele a fost parcă luat din filme horror, cu ochii lui de zombie și pielea putrezită pe tot corpul, iar faptul că nu a căzut nici măcar înjunghiat în ochi i-a dat ocazia lui Sandor să mai spună un lucru amuzant: “de ce nu mori dracu’ odată?!”.

Câinele își împinge fratele prin perete, iar cei doi cad zeci de metri spre clădirile arzânde de jos, iar Sandor Clegane, unul din eroii neîncununați ai poveștii, sfârșește brav în focul de care s-a ferit toată viața!

Cleganebowl a fost momentul de fan service care ar fi trebuit să mai ia din amarul provocat de Daenerys, iar felul în care sadicul Qyburn a sfârșit, coroborat cu mersul amuzant pe vârfuri al lui Cersei pe lângă Câine au fost binevenite.

La polul opus…

De ce, Dany? De ce?!

Ani de zile am susținut-o pe Mama Dragonilor și tot atâta vreme am crezut în ea, amânând travesarea Mării Înguste pentru a aboli sclavia și a restabili echilibru în Essos! Dany a fost sfătuită de cei mai înțelepți oameni, în frunte cu Jorah Mormont și Barristan Selmy, dar la fel ca în politica modernă, se vede la un lider absența unui cerc închis de încredere.

Iată cum arăta consiliul ei când a ajuns pentru prima dată la Dragonstone, dar prima imagine cu Daenerys din The Bells o vede doar alături de Tyrion, care e la o singură greșeală de pedeapsă prin “dracarys”. Dany a ajuns să se simtă singură, iar un citat celebru al seriei spune că “un Targaryen singur pe lume e un lucru teribil”, iar un lucru mai adevărat nu a fost rostit nicicând. Daenerys a anunța demult că va lua ce i se cuvine cu foc și sânge, dar acum, cu totul practic pe tavă, a mers inexplicabil prea departe.

Game of Thrones, deși are loc într-o lume fantasy, funcționează în lini mari după legi medievale, cu monarhii, succesiuni și, mai presus de toate, onoare!

Jon, la fel ca figura lui paternă, Ned Stark, este un om de onoare, lucru care nu prea îi priește unui nordic atunci când vizitează capitala. Ce-i drept, Jon a scăpat cu viață la prima lui vizită în Debarcader, dar dezamăgirea se citește pe chipul lui. După ce i-a jurat credință a mia oară lui Dany, Jon vede cum nepătații, cu Greyworm în frunte, își atacă inamicii care au predat deja armele, chiar și pe cei care ajutau civili. Este o inversare interesantă de roluri, nu una pregătită suficient, dar cu siguranță una de efect! Daenerys alege metoda nucleară și, în ciuda măcelului și a focului viu explodând din rezervele tatălui ei, nepătații, dothraki rămași, dar și o parte din nordici sunt îmbătați de furie și atacă cetățenii în neștire.

Debarcaderul este practic distrus, iar viziunea lui Daenerys de la Casa Nemuririi din al doilea sezon se adeverește: camera tronului rămâne fără acoperiș, dar nu este acoperită de zăpadă, ci de cenușă! Daenerys, odată regina poporului, calcă pe urmele tatălui ei și, fără îndoială, aduce cu sine antipatia lui Jon Snow și a Aryiei Stark, care au făcut tot posibilul să limiteze pierderile umane!

Oare ochii verzi din profeția Melissandrei pe care Arya e menită să-i închidă definitiv să fie a lui Daenerys? Cert este că ultimul episod, A Dream of Spring, apare în mai puțin de o săptămână, dar acea iarnă care poate ține o generație întreagă abia dacă și-a făcut simțită prezența în serial. Cu un nou antagonist născut din răzbunare, să avem parte de un salt masiv în timp?

Asta cu siguranță nu ar fi o idee rea, mai ales că au fost plantate multe semințe care până acum nu au dat rod. Poate cu un salt de 5-10 ani putem vedea cum a afectat masacrul lui Daenerys întregul continent sau cum a decurs domnia ei? La copilul lui Cersei și al lui Jaime nu am avut niciun pay-off, dar al șaptelea sezon insinua nu foarte discret că ar putea exista un alt copil, cel al lui Jon și al lui Dany, un rod care să tempereze mâna de fier a unei regine tiranice?

Oare cine va sta pe Tronul de Fier la finalul ultimului episod? E o întrbare care a dăinuit multă vreme în rândul fanilor, dar care acum pare să nu mai conteze! Westeros a fost măcinat de nenumărate războaie și pierderi, iar Bran, cel care ar fi avut puterea să schimbe totul, a rămas pasiv în scaunul lui.

The Bells a fost un episod curajos, deși adesea incoerent cu realitatea prezentată până acum, dar ne-a pus concret pe ultima linie dreaptă. Am scăpat de Euron, Compania de Aur a fost o glumă și se pare că sadicul Ramsay Snow a fost în cele din urmă cel mai înțelept om din cele șapte regate:

Game of Thrones s-a schimbat mult, mai ales după prima jumătate, când imaginația producătorilor a început să aibă mai multă prioritate. Am avut amenințarea Regelui Nopții care a fost un simplu foc de paie, pieirea tuturor dothrakilor, doar pentru ca jumătate din ei să-și dea respawn în episodul următor, am asistat la probabil cea mai spectaculoasă evoluție a unui personaj în Jaime Lannister, doar pentru ca toată acea muncă să fie aruncată pe geam, așa cum Regicidul l-a aruncat pe Bran în primul episod. Putem vorbi mult de neajunsurile serialului, dar în aceeași măsură putem aprecia și felul în care a fost adaptată o serie de romane extrem de complexe și foarte greu de transpus de pe pagină pe ecran!

The Bells a fost un episod dulce-amărui în final! Un episod extraordinar din punct de vedere vizual, dar dezamăgitor din cauza scenariului dezorganizat din ultima vreme. Probabil că dacă aceste ultime două sezoane ar fi fost tot de câte 10 episoade, Game of Thrones și-ar fi păstrat consitența și la capitolul poveste, astfel că nu putem să nu rămânem un pic dezamăgiți de acest sezon final după doi ani lungi de așteptare.

1 Comment »

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s