Striking Vipers (Black Mirror) | Review

După mai bine de un an de la ultimul sezon și cu un interesant experiment interactiv la mijloc pentru a mai tampona așteptarea, Black Mirror, serialul high-concept de la Netflix a revenit cu trei episoade noi din data de 5 iunie, toate disponibile de-a gata pentru a putea fi binge-uite la pachet.

Deși seria este una antologică și, cu excepția ocazionalelor easter egg-uri, nu necesită o vizionare în ordine, parcă ceva nu e în regulă să le vezi aleatoriu, doar pentru că subiectul, actorii sau imaginile disponibile te atrag mai repede spre unul anume, nu? Poate e logică la mijloc, propriul OCD sau doar geniul creatorului britanic Charlie Brooker, dar și pentru sezonul ăsta am început în mod previzibil cu primul episod: Striking Vipers.

Cu un nume care aduce mult a joc “cu bătăi” din urmă cu 20-30 de ani, Striking Vipers este un comentariu pertinent la probleme noi privite printr-un filtru retro. În centrul atenției este Danny, jucat de nimeni altul decât Anthony Mackie (Sam Wilson/Falcon și acum noul Captain America în filmele Marvel), un bărbat tânăr care are toată viața înainte, dar și o iubită exact pe placul lui, pe Theo (Nicole Beharie).

La polul opus este Karl (Yahya Abdul-Matheen II), prietenul cel mai bun al lui Danny, care are o vedere diferită asupra vieții, una orientată spre poligamie, pierderea nopților în fața consolei și deci, în general, e un tip total diferit fața de Danny, deși prietenia lor e una autentică.

Deși episodul pare la început să planteze niște semințe care să ne inducă în eroare și anume că poate Karl l-ar influența pe Danny spre o viață mai libertină sau poate chiar să-l vedem încercând să se bage între el și Theo, lucrurile nu stau deloc așa! Black Mirror ne-a obișnuit cu twist-uri mai mult sau mai puțin neașteptate, iar Striking Vipers nu face deloc excepție!

Episodul începe cu Danny, Theo și Karl în tinerețe, clubărind, locuind împreună și pierzând nopțile aiurea jucând Striking Vipers, un joc care aduce mult cu Street Fighter-urile de demult, dar nu apucăm să le vedem tinerețea prea mult că, pocnind din degete, are loc un salt de câțiva ani. E ziua lui Danny, pe care îl vedem prăjind burgeri la grătar și trăgând cu ochiul mâhnit la doamnele din jur, în timp ce fiul lui și al lui Chloe zburdă printre invitați.

Intră Karl în scenă pentru a scutura lucrurile: cei doi nu s-au văzut de un an, iar Danny primește cadou noua versiune Striking Vipers și un kit VR nou-nouț, foarte similar cu cel din USS Callister (sezonul 4). Cei doi schimbă păreri legate de viața de burlac al lui Karl și cea de familie a lui Danny și, cât ai clipi, se face noapte. Cei doi încep o sesiune online de Striking Vipers, una cu imersiune completă în realitatea virtuală, băieții își aleg personajele preferate, Roxi (Pom Klementieff) și Lance (Ludi Lin) și vedem probabil cea mai fidelă reproducere a unui joc video cu bătăi făcută vreodată!

Dacă ar fi să alegem un lucru pe care episodul îl face extrem de bine acesta ar fi realizarea scenelor de luptă dintre Roxi și Lance! Totul este adus la viață cu maximă atenție la detaliu, de la unghiurile de filmare, la coregrafia exagerată și terminând cu ținutele sexualizate cu care jocuri ca Dead or Alive sau Mortal Kombat ne-au obișnuit de-a lungul anilor.

După cum e de așteptat la o rivalitate între gameri, sar scântei între cei doi, dar nu un singur tip de scântei! După o rundă care lasă vânătăi pe fața lui Lance, avatarurile lui Danny și Karl se privesc adânc în ochi și… începe o rundă de cu totul altceva!

Oops! Cei doi se deloghează stânjenitor și merg la culcare, cu Danny vizibil deranjat, dar și excitat, spre mirarea lui Theo, care nu l-a mai simțit de mult timp așa de “în formă”. Poate că lucrurile ar fi fost mai simple dacă kit-ul de VR ar fi permis designerilor să înlăture organele genitale ale avatarurilor așa cum s-a întâmplat în USS Callister, dar aici suntem lăsați să vedem ce se întâmplă când lucrurile merg un pic mai departe.

Black Mirror propune un subiect interesant de dezbatere aici, cu doi bărbați extrem de cocoși puși pe gânduri de aventurile lor virtuale. Nu e un subiect nou ca oameni să lege conexiuni profunde cu necunoscuți în mediul online, existând chiar cupluri care au ajuns să facă nuntă după ce s-au cunoscut pe serverele Warcraft, la fel cum nu e nou nici pentru cineva să fie atras de un personaj virtual sau fictiv, doar faptul că cei doi sunt bărbați mândri și extrem de hetero fac lucrurile să fie în egală măsură ciudate și amuzante.

Privit din punctul de vedere al unui SJW sigur, poate ar părea că Striking Vipers ar fi trebuit să fie un succesor spiritual pentru San Junipero, un alt episod care a explorat dragostea dintre entitățile virtuale LGBTQ, dar nu e cazul aici! Striking Vipers nu face altceva decât să scoată în evidență că gamingul nu este doar un mediu copilăresc de divertisment, ci poate fi mult mai mult de atât, deși ar fi ușor să apară confuzii de genul prezentate aici după sesiuni lungi jucate târziu în noapte.

Danny și Karl se confruntă în final după numeroase “aventuri” și evident speriați de atracția lor virtuală și declanșați de declarația făcută de Karl/Roxi in game. Cei doi se sărută ezitant și… nu se întâmplă nimic! Totul a fost doar un miraj, un sentiment care are loc doar adânc în neantul virtual creat de joc. Interacțiunea lor se termină în bătaie și cei doi prieteni ajung să se liniștească în arestul poliției.

După un episod în care a echilibrat întreaga poveste cu înțelegerea ei față de Danny, Theo ia în sfârșit frâiele și își confruntă soțul. După o lungă perioadă în care ea și-a dorit un nou copil, apare problema nou găsitelor fantezii virtuale, un scenariu extrem de inedit, ținând cont că ea a crezut că soțul ei o înșela sau nu mai era pur și simplu atras de ea după ani de relație, deși bărbații continuă să o abordeze în oraș când o prind de una singură. De notat, băieți! Asta se întâmplă când te joci toată noaptea în neștire. Nu va neglijați iubitele/soțiile!;)

Într-un episod centrat în jurul celor doi protagoniști, Theo este cea matură până la urmă și decide cum să împace pe toată lumea: în fiecare an de ziua lui Danny, calendarul este marcat cu un X, zi în care soțul lui Theo reprimește kit-ul VR pentru o noapte, în timp ce ea primește o casetă goală în care să-și ascundă verigheta. Ce a vrut să fie un semnal de alarmă pentru cei care se joacă prea mult sau un hint pentru cei nesiguri de propriile fantezii s-a transformat într-o poveste digerabilă care încurajează gândirea progresivă. Vremurile se schimbă și locul pentru jenă e din ce în ce mai mic (vezi iubita lui Karl care, nemulțumită de randamentul acestuia, și-a văzut singură de propriile plăceri chiar lângă el). Idem și cu Theo și Danny, care în ciuda prejudecăților noastre, a celor care vizionăm episodul, au găsit printr-un compromis calea de a avea în continuare o relație fericită după mai bine de un deceniu de căsnicie. Neconvențional, da! Dar asta e treaba fiecăruia până la urmă.

Black Mirror revine cu un episod foarte reușit, unul care a surprins, a oferit un spectacol vizual plăcut ochiului și a ridicat câteva probleme mature care merită rumegate, totul ajutat de roluri extrem de bine jucate de toți cei prezenți, cu un bonus pentru Pom Klementieff și Ludi Lin, care au dus greul la solicitare fizică.

Nu în ultimul rând, bilă albă pentru crossover-ul Marvel/DC extrem de bine închegat, cu Falcon și Black Manta fiind reprezentați în VR de Mantis (Guardians of the Galaxy) și Captain Murk (Aquaman). Un episod foarte bun!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s