A fost odată ca niciodată, într-o galaxie foarte îndepărtată un băiețel un pic emo și o fată... De 42 de ani așa începe fiecare Episod din saga Star Wars, cu un scurt reminder că urmează să luăm parte la o poveste care a avut loc cândva, cu foarte mult timp în urmă.

Nu pot să nu spun că nu m-am gandit de multe ori de ce cunoscuta exprimare nu a mai fost adaptată să dea de înțeles că veșnicul conflict Jedi vs. Sith se apropie de un ipotetic prezent și nici acum, cu ocazia concluderii sagăi Skywalker, lucrurile nu se schimbă. Ce-i drept, o poveste are însemnătate mult mai mare atunci când este trecută prin filtrul timpul pentru a crea un simț puternic de nostalgie, iar The Rise of Skywalker, al nouălea episod Star Wars, exact asta își dorește, să spună o poveste incredibilă care să răsune pentru generații întregi de acum încolo, exact așa cum au făcut predecesorii săi. Rise încearcă, dar cât de mult reușește?

Al nouălea episod din seria de ază Star Wars a intrat în cinematografe cu multe promisiuni și sarcina titanică de a încerca să mulțumească legiunile de fani dezamăgite de alegerile făcute de precedentul său, The Last Jedi, în perspectivă un film mult mai ambițios cu deciziile pe care le-a luat. Regizorul Colin Trevorrow (Jurassic World) a fost însărcinat cu concluderea sagăi Skywalker de către Disney, dar răspunsul negativ al fanilor către Episodul 8 și eșecul financiar al lui Solo, i-a îndemnat pe șefii Lucasfilm să-l concedieze pe regizor, să amâne filmul cu jumătate de an și să-l readucă la timonă pe JJ Abrams, cel care a început actuala trilogie odată cu The Force Awakens și astfel am primit una dintre cele mai neînchegate trilogii din ultimele decenii.

Abrams ne-a făcut cunoștință cu noua generație de eroi și a lăsat destule cutiuțe cu secrete în jurul lor. Rian Johnson (regizorul The Last Jedi) a venit și le-a șters preactic cu buretele, făcându-l irelevant pe Snoke, noul big bad al sagăi și negând faptul că Rey, eroina principală, ar fi urmașa unui personaj cu nume din folclorul seriei, doar ca Abrams să revină la cârma poveștii să – a-mi fi scuzată exprimarea – anuleze anularea.

The Rise of Skywalker este un film greoi din punct de vedere narativ. Povestea are loc la câteva luni bune după Last Jedi, cu Rezistența condusă de generalul Leia încercând să-și reconstruiască forțele, în timp ce Rey se antrenează pentru conflictul inevitail cu omologul ei din Partea Întunecată a Forței, Kylo Ren. Acesta din urmă, în schimb, are și alte priorități, mai exact investigarea reapariței Împăratului Palpatine, cel care a fost doar aparent omorât de Darth Vader la finalul Return of the Jedi (1983). Un astfel de reveal ar fi fost o surpriză foarte binevenită direct în sala de cinema, dar e de înțeles de ce a fost folosit ca un punct de atracție în campania de marketing.

În linii mari, Episodul 9 oferă lucrurile normale la care s-ar putea aștepta fanii Star Wars: dueluri cu săbii laser, lupte spațiale spectaculoase și cel puțin un lucru cool făcut de fiecare dintre eroii noștri. În centrul atenției este Rey, care a luat locul în franciză care aparținea în trecut lui Luke Skywalker. Daisy Ridley s-a acomodat ușor, ușor în rolul acesta și parcă a devenit treptat mai bună cu fiecare film. Scenele de acțiune sunt convingătoare, la fel și camaraderia ei cu ceilalți doi protagoniști ai noului val: Finn (John Boyega) și Poe Damereon (Oscar Isaac). Lucrurile se schimbă totuși când vine vorba de dialog, care variază de la stâlcit la niveluri Phantom Menace de stânjenitor.

Cireașa de pe tort vine odată cu includerea regretatei Carrie Fisher într-un rol neașteptat de consistent, ținând cont că ea decedat încă înainte de lansarea The Last Jedi, în urmă cu mai bine de doi ani. Omagiul adus actriței este unul pe deplin meritat, dar scenele în care apare sunt extrem de evidente și se vede că sunt doar replici înregistrate cu alt scop și reciclate în ideea de a-i conferi o oarecare prezență în film.

TRoS are în multe momente acel aspect de produs necopt, lucru într-un fel de înțeles pentru că toată povestea a fost schimbată odată cu demiterea fostului regizor, iar timpul nu a fost de partea echipei de scenariști. Ce trebuia să fie apogeul unei trilogii mult așteptate și bine planificate s-a transformat într-o cursă continuă pentru McGuffin-uri (mecanisme de intrigă), care să ducă povestea mai departe. Un lucru e evident, integritatea structurală a narațiunii lasă de dorit în acest ultim capitol al sagăi Skywalker, dar la fel ca în restul seriei, sunt multe momente amuzante sau show-uri de lumini care ne readuc aminte că Star Wars e un spectacol și nu Citizen Kane, iar negreșit, Episodul 9 e plin de secvențe care îți iau ochii, ajutate bineînțeles de încă o coloană sonoră perfectă marca John Williams, probabil singurul element constant bun al acestei serii mai vechi de patru decenii.

La fel ca în celelalte două episoade ale noii trilogii, nu ducem lipsă de revenirea unui veteran al seriei, de data asta cea a lui Billy Dee Williams în rolul carismaticului Lando Calrissian. Din nou, ar fi fost o surpriză extrem de plăcută să fie păstrat reveal-ul acestuia în afara trailerelor, mai ales că cele două secunde în care apare în acestea dezvăluie mai mult decât ar fi trebuit dintr-un moment foarte important al filmului. Există o luptă extrem de spectaculoasă la sfârșit, contează mai puțin cum se ajunge la ea, și de asemenea se găsește o cale bună de compromis pentru duelul de la distanță avut până acum de Rey și Kylo Ren. Adam Driver menține o calitate remarcabilă pe partea actoricească și de această dată și, în ciuda scenariului un pic sărăcăcios, este unul din elementele pozitive ale filmului și, de ce nu, ale întregii trilogii. El se adaptează bine la scenele de acțiune din film și are parte de câteva momente memorabile când împarte ecranul cu Daisy Ridley, iar cei doi ne arată metode de mânuire a Forței nemaivăzute până acum.

La finalul zilei, The Rise of Skywalker este un pachet Star Wars așa cum ne-am obișnuit: spectaculos, un pic emoționant și cu multe elemente care să facă haterii să-și frece mâinile de plăcere. Filmul este destul de lung și asta nu îl ajută, dar în perspectivă poate fi revăzut cu plăcere în viitor dacă rulează la TV, de exemplu. Privit strict din punct de vedere obiectiv, la resursele disponibile unei companii ca Disney, nu doar că acest film trebuia să aibă un titlu mai inspirat, dar putea oferi fanilor mult mai mult. Unde The Last Jedi a riscat mult, divizând masele la mijloc, The Rise of Skywalker a mers la sigur, a încercat să mulțumească pe toată lumea și, în final, n-a reușit nimic remarcabil. Un film Star Wars de nivel mediu, perfect serviabil, dar departe de a-și atinge adevăratul potențial.

Pentru alte review-uri Star Wars:

Rogue One: A Star Wars Story

Star Wars – The Last Jedi

Solo – A Star Wars Story

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s