Vara trecută, un mic serial numit Game of Thrones și-a încheiat povestea extrem de complexă după opt sezoane. Indiferent care ți-e părerea legată de ultimul capitol al colosului HBO, un lucru e destul de sigur: serialul a lăsat un gol destul de mare pentru cei care încă mai poftesc la povești high-fantasy cu puțină maturitate.

Trăind totuși într-o epocă a cantității înainte de toate, cu nenumărate noutăți în materie de entertainment apărând aproape zilnic, era inevitabil să nu se ivească și câțiva succesori spirituali care să mențină interesul publicului pentru lupte între arme de oțel, creaturi mitice și magie. La scurt timp după lansarea His Dark Materials de către HBO și cu adaptarea The Lord of the Rings a celor de la Amazon programată să apară în curând, Netflix a plusat cu The Witcher, un nou serial, bazat pe seria de cărți de mare succes a polonezului Andrej Sapkovski și care sunt un soi de lucrări de căpătâi în țara de origine a autorului.

 

The Witcher, Wiedzmin în denumirea lui originală, este povestea lui Geralt of Rivia, un vânător de monștri neobișnuit, cu abilități speciale dobândite în urma unui proces extrem de dureros, The Trial of Grasses. Witcherii (traduși vânători în adaptarea Netflix) sunt luptători extrem de abili, neutri din punct de vedere politic și în general urâți de cei din jur, fiind considerați mai mult mutanți decât oameni. Cu toată ura totuși, oamenii apelează deseori la ei pentru a-i scăpa de problemele avute cu diferitele creaturi care se găsesc prin ținut. Deși “contractele” lui Geralt îl aduc mai mereu față în față cu creaturi periculoase, multe dintre ele nu sunt doar atât, ci au mai multe de ascuns decât se poate observa inițial, iar punerea lor sub sabie nu e mereu cea mai bună soluție. Practic, povestea lui Geralt esta una plină de monștri, rareori în alb și negru, dar în care tot oamenii sunt cel mai mare pericol.

Primul sezon din The Witcher s-a lansat în totalitate pe Netflix, cu 8 episoade de aproximativ o oră fiecare. Cu autorul Andrej Sapkovski în rol de producător, seria urmărește aventurile mai vechi ale lui Geralt, mai exact evenimentele din primele două cărți: Ultima Dorință și Sabia Destinului. Este de așteptat ca multă lume să vină către acest serial după ce a jucat seria de jocuri The Witcher, în mod special a treia parte The Wild Hunt, un titlu considerat de mulți (inclusiv subsemnatul) cel mai bun joc al actualei generații și nu numai, dar aceia s-ar putea lovi de puțină dezamăgire.

Nu doar că serialul nu urmărește evenimentele din jocuri, fiind cunoscută aversiunea autorului către acestea, dar chiar are loc cu foarte mulți ani înaintea evenimentelor acestuia. Practic, al 8-lea volum scris se încheie undeva în jur de cinci ani înainte de începerea primului joc, deci cei care vor să vadă o variantă TV a acelor evenimente vor mai avea de așteptat câteva sezoane bune, deși e posbil ca povestea să mai fie condensată pe parcurs, așa cum și acest prim sezon a inclus elemente majore din două cărți, nu doar din una.

Chiar dacă povestea merge mai la începutul aventurilor lui Geralt, aici nu avem parte de un “origin story”, ci îl vedem pe protagonistul supranumit Lupul Alb cu destulă experiență și un renume deja format în ținut. Serialul are loc în mare parte pe fundalul inviaziei Imperiul Nilfgaard dinspre sud, cu ținuturile nordice fiind nevoite să se alieze pentru a face față acestora, cu o modalitate extrem de creativă de folosire a timpului de către creatorii serialului. De regulă flashback-urile sunt destul de bine marcate în televiziune și film, adesea folosindu-se ștampile temporale (în urmă cu 2 ani, 3 zile, etc) sau folosind diferite filtre, dar The Witcher nu face asta, în schimb prezentând evenimente care au loc pe o perioadă de peste un deceniu ca pe o poveste liniară, lăsându-ne pe noi să facem legăturile.

Ziceam că acest prim sezon nu este o poveste “de origine” pentru Geralt (Henry Cavil), dar este în schimb pentru Yennefer of Vengerberg (Anya Chalotra), vrăjitoarea al cărei destin este legat de Lupul Alb. Cărțile i-au menținut background-ul destul de vag, dar aici îi putem exact începuturile. Cei doi nu sunt singurii protagoniști vizați, micuța Ciri (Freya Alan) completând trio-ul care va fi în centrul atenției și în următoarele sezoane. Așa cum era de așteptat, Ciri nu primește atâta atenție ca Geralt și Yennefer, dar din partea ei facem cunoștință cu probabil cel mai interesant personaj secundar al acestui prim sezon: regina Calanthe, bunica lui Ciri și supranumită Leoaica din Cintra.

Fiind un serial nou și cu extrem de multe elemente costisitoare necesare producției, era de așteptat ca The Witcher să găsească diverse soluții să rămână în buget, iar asta se vede în primul rând la distribuție, care e plină de actori mai puțin cunoscuți, mulți dintre ei cu mai puțin de 2-3 credite conform IMDb. Acesta s-a dovedit un aspect pozitiv, majoritatea actorilor achitându-se de sarcini de la bine în sus. Sigur, nu este cazul lui Henry Cavil, care este singurul A-lister și care își merită cu siguranță toți banii. Actorul este un fan înfocat al seriei și asta se vede imediat în reprezentația lui și mai ales în micile gesturi și sunete cu care cunoscătorii seriei sunt familiari. El nu doar că întruchipează bine stoicismul și sarcasmul ocazional al lui Geralt, dar aduce și fizicalitatea acestuia la viață într-un mod credibil. Primul episod are o scenă de luptă mai mare spre final și acolo se vede cu adevărat de ce a fost ales pentru acest rol.

Geralt este fără îndoială unul din principalele puncte forte ale acestui prim sezon. Nu e de mirare de ce creatorii show-ului și-au asumat o mare parte din buget pentru a-l avea pe Henry Cavill la dispoziție. Partea fericită este că aceștia au rămas și cu bani pentru efectele speciale, un aspect extrem de important pentru un serial plin de elemente greu de adus la viață fără ajutorul tehnologiei. Locațiile arată pe măsura așteptărilor, iar creaturile sunt neașteptat de bine realizate. Nu toate arată perfect și nu au calitatea dragonilor din Game of Thrones (de ex.), dar dacă The Witcher va căpăta popularitatea așteptată, cu siguranță se îndreaptă în acea direcție.

Per total, Netflix a venit cu un serial calitativ ținând cont de ambiția materialului sursă. Sigur, nu este perfect și așteptările fanilor veniți dinspre jocuri ar putea fi greu de atins, dar pentru început s-a făcut o treabă bună. Herny Cavill este perfect în rolul lui Geralt, cu Anya Chalotra și Freya Allen mai având nevoie de timp în rolurile lui Yennefer și Ciri. Nu că ar fi fost depășite de situație, dar cea mică mai are nevoie să se adaptaze la rigorile unui astfel de serial, în timp ce Yennefer mai trebuie reglată de la pisi un pic supărată la femeia matură și puternică, așa cum e cunoscută de fani.

The Witcher își începe cu dreptul un parcurs ce ar putea fi unul foarte lung, cu solidificarea protagonistului său într-un nou mediu, cel TV, și cu fire narative restrânse unindu-se la finalul unui sezon care plantează semințele și pentru o poveste mult mai complexă pentru viitor. Acțiunea este una de calitate, în special duelurile cu săbii, loc în care show-ul excelează. Există mult piese aici legate de Imperiul Nilfgaard, mașinării poltitice și o miză mult mai mare pentru viitoare sezoane, dar în final, The Witcher este cel mai bun atunci când Geralt, însoțit de cântărețul Jaskier (Dandelion), pur și simplu își face treaba: ia contracte și se ocupă de ele. La fel ca în mai celebrele jocuri ale seriei, farmecul constă în quest-urile mici și în interacțiunile aparent nesemnificative din tavernele în care butoaiele de bere curg. Cu așteptări temperate și o minte deschisă, acest serial ar putea deveni în timp fantasy-ul preferat al unui public foarte vast.

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s